Photo by Alessandro Erbetta on Unsplash
Pământul ăsta e singur şi nefericit.
Are atâţia oameni care-l calcă,
dar niciunul n-ar îngenunchea să-l îmbrăţişeze,
să-i spună o vorbă bună,
să-l întrebe de sănătate
şi să-i dea un pahar cu apă
drept mulţumire pentru grija cu care
ne conduce mereu
către o nouă dimineaţă –
douăzecişipatrrudeore
de mers
fără oprire
şi
fără să ameţească.
Pentru noi.
Pământul ăsta e singur şi nefericit:
doar păsările-l mai sărută
când coboară să ciugulească
frimituri de pâine glazurate cu soarele zilei de ieri.
cat de mult imi plac poeziile tale! :)
ReplyDeletesa fie atat de singur oare?..
ReplyDeleteeu cred ca noi il vedem singur, el insa nu e.
@ Ada: Mă bucur. :D
ReplyDeletecute!
ReplyDelete