Monday, May 2, 2011

24

Pământul ăsta e singur şi nefericit.

Are atâţia oameni care-l calcă,
dar niciunul n-ar îngenunchea să-l îmbrăţişeze,
să-i spună o vorbă bună,
să-l întrebe de sănătate
şi să-i dea un pahar cu apă
drept mulţumire pentru grija cu care
ne conduce mereu
către o nouă dimineaţă -

douăzecişipatrrudeore
de mers
fără oprire
şi
fără să ameţească.
Pentru noi.

Pământul ăsta e singur şi nefericit:
doar păsările-l mai sărută
când coboară să ciugulească
frimituri de pâine glazurate cu soarele zilei de ieri.

4 comments:

  1. cat de mult imi plac poeziile tale! :)

    ReplyDelete
  2. sa fie atat de singur oare?..
    eu cred ca noi il vedem singur, el insa nu e.

    ReplyDelete

Vorbește-mi.