Am învăţat că aparenţele înşală. Colega mea de bancă din ăştia patru ani a fost persoana care mi-a fost cea mai antipatică în prima zi de şcoală.
Am învăţat că uneori diferenţa dintre felul în care crezi tu că eşti şi felul în care te văd ceilalţi, poate fi uriaşă. Şi-n momentele alea ajungi să te întrebi cine eşti. Să-ţi doreşti să ieşi din corpul tău şi să te examinezi îndeaproape. Să te descoperi. Să vezi cine are dreptate: tu sau ei?
Am învăţat că putem fi orice şi oricine vrem.
Am învăţat că nu suntem obligaţi să respectăm regulile, dar suntem obligaţi să suportăm consecinţele.
Am învăţat că vârsta nu se măsoară în ani.
Am învăţat că nu notele sunt oglinda noastră, ci amintirile pe care le lăsăm în urmă.
Am învăţat că prieteniile se pot naşte de la cele mai mărunte lucruri: de la o cariocă, un cântec, o vorbă bună. Şi mor fără cuvinte de adio.
Am învăţat că oamenii se schimbă radical. Atunci când s-au schimbat în bine, nu trebuie să-i judeci pentru ceea ce obişnuiau să fie. Iar atunci când s-au schimbat în rău, nu trebuie să-i renegi, ci să-i iubeşti pentru ceea ce au fost. Pentru că fie că vrei, fie că nu, vor fi mereu o parte a trecutului pe care o să-l cari cu tine toată viaţa.
Am învăţat că dacă la sfârşitul zilei eşti împăcat cu tine însuţi… e lucru mare.
Am învăţat că fiecare om e frumos, dar nu e perfect.
Am învăţat că scopul nu scuză mijloacele.
Am învăţat că nu toţi oamenii ne vor iubi, iar noi nu avem dreptul să-i urâm pentru asta.
Am învăţat că invidia autodistruge.
Am învăţat că o vorbă răneşte mai tare decât o palmă, iar tăcerea doare mai tare decât orice cuvânt.
Am învăţat că orice om, mai devreme sau mai târziu, dezamăgeşte.
Am învăţat că rănile ţi le vindeci singur şi cu cât iubeşti mai mult un om, cu atât te poate răni mai tare.
Am învăţat că uneori n-ar trebui să judecăm după greşelile celorlalţi, ci după felul în care sunt îndreptate.
Am învăţat că nu îmbrăcămintea, gusturile muzicale sau literare ne definesc. Ci felul în care faci un om să se simtă.
Am învăţat că doar în situaţiile limită ne dăm seama de cât de puternici suntem de fapt.
Am învăţat că fericirea stă în lucruri mărunte. Într-o glumă, o melodie, un citat, o bătaie cu apă, o petrecere, un secret împărtăşit, în zâmbetul unui străin sau un şerveţel la momentul potrivit.
Am învăţat că un cuvânt potrivit spus din sufletul şi din gura potrivită… vindecă.
Am învăţat că unele întrebări… nu au răspuns.
Am învăţat că mai devreme sau mai târziu trebuie să înveţi să te ierţi.
Am învăţat că la 18 ani lumea e încă a noastră.
Viaţa e frumoasă!
