Saturday, July 16, 2011

Poveşti de adormit adolescenţi I

Mai mult ca sigur
lumile noastre se vor sincroniza
într-o zi a săptămânii
în care n-a plouat niciodată.

Atunci
o să alergi pe străzi cu mine în cârcă,
de parcă oamenii au făcut asta dintotdeauna,
de parcă toţi ne naştem cu un al doilea suflet în spate,
de parcă sun-tem u-nul.
o să alergi pe vârfuri privind în jos
să nu care cumva să calci
pe aripile altcuiva,
pe vreuna din zgârieturile asfaltului
sau pe vreo furnică
şi eu,
legănându-mi picioarele în gol,
o să-ţi cer să te opreşti
de fiecare dată când trecem pe lângă o vitrină
ca să privim la oamenii care suntem fără să ştim
şi să te întreb
"crezi că sunt fericiţi?"
şi să-mi răspunzi
"de ce eşti aşa uşoară?"
şi să-ţi răspund
"îmi car singură sufletul"
şi să-mi răspunzi
"oraşul ăsta e altfel cu tine în spate"
şi să ne răspundem iar şi iar
la aceeaşi întrebare.
şi oamenii vor striga
"a ieşit vara pe străzi!"
de fiecare dată când vom
râde.

Dacă eu te ____ şi tu mă ____,
atunci noi ne ____ unul pe altul?

Hai să nu fim niciodată cu sufletele pe umeri,
vrei?

So you see, this world doesn't matter to me...



No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.