Saturday, July 30, 2011

Never let me go

Nu mai ştiu de unde am aflat de cartea asta, dar cel mai probabil de pe un blog legat de cărţi. Voiam să-mi fac o listă cu recomandări şi la un moment dat am citit şi despre ea. Mă rog, am citit doar titlul, nimic despre conţinut. În următoarea perioadă am tot căutat cărţi la bibliotecă de pe lista respectivă şi la un moment dat a venit şi rândul ei. În primă fază n-am găsit decât cartea "Nemângâiaţii" scrisă de Kazuo Ishiguro, carte pe care am împrumutat-o, dar am returnat-o necitită. Între timp, într-o seară, am avut o discuţie legată de filme şi cărţi cu cineva. Nu cititse cartea, dar văzuse filmul. Şi felul în care a vorbit despre film m-a făcut să-mi doresc şi mai mult să citesc cartea. Aşa că acum trei zile, când m-am dus din nou la bibliotecă, m-am uitat iar după ea pe rafturi şi de data asta am găsit-o. Am citit 50 de pagini în prima seară, iar în următoarea zi am citit şi restul de 300. Am terminat-o la ora trei dimineaţa, sub plapumă la lumina lanternei unui pix. N-aş fi putut să dorm dacă nu terminam cartea în seara aia. Şi bine am făcut. De multe ori începeam o carte şi dacă eram aproape de final, dar se făcuse târziu, lăsam sfârşitul pe următoarea zi. Mare greşeală. Când mă apucam să citesc iar, nu mai eram în starea în care trebuia să fiu aşa că de foarte multe ori sfârşitul nu avea impactul pe care ar fi trebuit să-l aibă. Dar aşa... citind 300 de pagini în continuu, efectul a fost uau.
Ideea e că "Never let me go" e o carte genială. O recomand. Pot să zic că e genul de carte care schimbă ceva în tine. Genul de carte care te face să te simţi norocos pentru viaţa de care ai parte. Şi genul de carte care te face să-ţi pui întrebarea:
până la urmă, ce ne face oameni?
Nu o să vă spun nimic despre subiectul cărţii, nici mie nu mi s-a spus nimic în afara faptului că filmul "te distruge". Şi se pare că asta a fost suficient cât să-mi doresc din tot sufletul să citesc cartea, hihi. Să nu mai vorbesc de faptul că a fost mult mult mai bine că am descoperit eu singură tot. O să văd şi filmul cât de curând. Dacă o să citiţi cartea sau aţi citit-o deja, m-aş bucura să-mi lăsaţi un mesaj cu impresia pe care v-a lăsat-o. Chiar sunt curioasă cum e să citeşti cartea asta cu ochii şi sufletul altcuiva. Titlul în română e “Să nu mă părăseşti”, dar am folosit titlul în engleză pentru că-mi place mai mult cum sună.
Încă ceva, dacă aveţi vreo carte de recomandat (şi sper să aveţi), vă rog lăsaţi-mi un comentariu la pagina "Cărţi" sau chiar la postarea asta. Mulţumesc.

10 comments:

  1. E printre cartile mele preferate. Kazuo Ishiguro e genial. Eu momentan am pe birou Magicianul de John Fowles si Cei frumosi si blestemati de F.S. Fitzgerald.

    ReplyDelete
  2. Chiar o sa o caut. Imi permit sa-ti recomand niste carti mai ciudate. Una din ele m-a schimbat foarte mult si din ea m-am ales si c-un tatuaj: Defaimarea lui Paganini de Vinogradov. Alta ar fi "Jurnalul unui Geniu" de Salvador Dali, "Jurnalul" Oanei Pellea, de asemenea, este genial, plus cartile lui Puric. Dar ma opresc aici, ca nu mai termin :)

    ReplyDelete
  3. + Dostoievski, nu cred ca e vreo carte de-a lui care sa nu-mi fi placut la nebunie.

    ReplyDelete
  4. o poveste extraordinară, chiar mă bucură să văd că mai sunt omuleţi care au auzit de Ishiguro ăsta.
    cât despre film, nu se lasă mai prejos...

    tot pe directivă japoneză, încearcă-l şi pe Murakami. un mic geniu. Pădurea norvegiană, for example.


    cheers.

    ReplyDelete
  5. monstri invizibili - chuck palahniuk. mindblowing

    ReplyDelete
  6. "Pot să zic că e genul de carte care schimbă ceva în tine. Genul de carte care te face să te simţi norocos pentru viaţa de care ai parte. Şi genul de carte care te face să-ţi pui întrebarea: până la urmă, ce ne face oameni?"
    am regasit in fraza ta descrierea perfecta pentru cartea mea preferata: "Splendida cetate a celor o mie de sori" - Khaled Hosseini. Am citit-o pe nerasuflate - intr-o zi si o noapte, pana la 8 dimineata. Ti-o recomand cu drag. Iar daca iti place, poti citi si prima carte a aceluiasi autor "Vanatorii de zmeie", foarte buna si ea. Mult spor cu blogul, ai niste articole foarte bune.

    ReplyDelete
  7. Cam pe aceeaşi idee merge şi "Eleganţa ariciului", de Muriel Barbery, doar că tonul e ceva mai optimist. Am văzut şi filmul (Never Let Me Go), tare frumos :)

    ReplyDelete
  8. Vă mulţumesc mult! Am văzut şi eu zilele ăsrea filmul Never let me go şi mi s-a părut foarte slab faţă de carte.

    ReplyDelete
  9. Iti recomand cu drag cartea "Evadarea" de Barbara Delinsky.

    ReplyDelete

Vorbește-mi.