Hey tu, tipule care mi-ai făcut cu mâna din autobuz, mulţumesc că mi-ai zâmbit. Ţi-am zâmbit şi eu, dar era prea târziu. Autobuzul tău plecase deja. Iar eu am rămas pe loc, privindu-l cum pleacă. Fără să-i ştiu numărul. Fără să-ţi ştiu numele. Sau culoarea ochilor. Dar zâmbetul îmi înţepenise pe buze. Şi tu nici n-ai idee de cât de mult timp trecuse...
I ain't missing you at all.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.