Casa ei nu avea ferestre. Nimeni nu ştie dacă a avut vreodată. Se zvonea că ea însăşi construise casa în felul ăsta. Nimeni nu o mai văzuse de luni de zile, sau erau ani? Au şi uitat cum arăta. De multe ori au încercat să intre în casă, dar de fiecare dată uşa era încuiată. Aşa că au renunţat la idee. Cu timpul nici măcar nu le-a mai păsat. Toata lumea uitase de ea, în afară de el. În fiecare zi dădea târcoale casei şi se oprea încercând să audă măcar un sunet. Dar era doar tăcere. Într-o zi, însă, a auzit cum râsul ei s-a spart de podeaua rece. Trăia. A bătut timid la uşă.
- Cine e? întrebă ea.
- Nimeni, răspunse el.
- Şi ce vrei?
- Nimic.
Şi în acel moment uşa s-a deschis pentru prima dată în ultimii ani. El a intrat şi nimeni nu l-a mai văzut de atunci.
Casa lor nu avea ferestre.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.