Wednesday, September 29, 2010

Sunt. Eşti. Suntem.

Sunt o frunză.
Învaţă-mă să mă desprind de ramurile copacului de care sunt agăţată, fără să îmi fie frică, fără să regret.
Învaţă-mă să cad fără să mă lovesc.
Învaţă-mă să iubesc pământul aşa cum iubesc cerul.
Învaţă-mă să îmi schimb culoarea, nu vreau să fiu verde, roşu mi se potriveşte mai bine.
Învaţă-mă să rămân mereu vie, să nu mă usuc.
Învaţă-mă să mă încălzesc de una singură, să nu depind de alte frunze, de alte mâini, de alte inimi.
Învaţă-mă să iubesc tălpile reci, obosite sau îndrăgostite care mă vor strivi sub greutatea sentimentelor lor.
Învaţă-mă să nu ajung să invidiez alte frunze pentru culorile lor sau pentru că sunt prinse de copaci.
Învaţă-mă să nu îmi doresc să devin copac, să nu prind rădăcini.
Învaţă-mă să mă împrietenesc cu vântul, să am încredere în el, să mă înveţe să zbor fără aripi.
Învaţă-mă să nu zbor de două ori în aceleaşi locuri.
Învaţă-mă să nu-mi mai agăţ visele de ramuri ci să le port mereu cu mine.
Învaţă-mă să te învăţ să fii şi tu o frunză.

2 comments:

  1. "Învaţă-mă să te învăţ să fi şi tu o frunză."

    Si lasa-ma sa cad,sa ma adie briza ta,sa nu ating pamant nicicand,sa pot sa merg,sa pot sa cant,sa fiu o frunza in vant,o frunza in vant.

    share ? sunrise.0394

    ReplyDelete
  2. Cât de fain scrii! Ce exprimare frumoasă! Uneori... nici nu mai am alte cuvinte.

    ReplyDelete

Vorbește-mi.