Sunt o frunză. Învaţă-mă să mă desprind de ramurile copacului de care sunt agăţată, fără să îmi fie frică, fără să regret. Învaţă-mă să cad fără să mă lovesc. Învaţă-mă să iubesc pământul aşa cum iubesc cerul. Învaţă-mă să îmi schimb culoarea, nu vreau să fiu verde, roşu mi se potriveşte mai bine. Învaţă-mă să rămân mereu vie, să nu mă usuc. Învaţă-mă să mă încălzesc de una singură, să nu depind de alte frunze, de alte mâini, de alte inimi. Învaţă-mă să iubesc tălpile reci, obosite sau îndrăgostite care mă vor strivi sub greutatea sentimentelor lor. Învaţă-mă să nu ajung să invidiez alte frunze pentru culorile lor sau pentru că sunt prinse de copaci. Învaţă-mă să nu îmi doresc să devin copac, să nu prind rădăcini. Învaţă-mă să mă împrietenesc cu vântul, să am încredere în el, să mă înveţe să zbor fără aripi. Învaţă-mă să nu zbor de două ori în aceleaşi locuri. Învaţă-mă să nu-mi mai agăţ visele de ramuri ci să le port mereu cu mine.
Învaţă-mă să te învăţ să fii şi tu o frunză.
"Învaţă-mă să te învăţ să fi şi tu o frunză."
ReplyDeleteSi lasa-ma sa cad,sa ma adie briza ta,sa nu ating pamant nicicand,sa pot sa merg,sa pot sa cant,sa fiu o frunza in vant,o frunza in vant.
share ? sunrise.0394
Cât de fain scrii! Ce exprimare frumoasă! Uneori... nici nu mai am alte cuvinte.
ReplyDelete