Saturday, September 25, 2010

"Noi"


O să încep prin a-ţi spune că nu mi-am dorit nici măcar o secundă asta... Nu spune că am avut de ales pentru că nu e aşa. Nu ştiu dacă eu m-am afundat în asta sau tu ai început să mă îngropi în tine de vie, dar în fond ce mai contează? Tot la acelaşi lucru vom ajunge. Sunt plină de tine până la gât. Mi-ai intrat în pantofi şi pe sub haine. Te-ai lipit de pielea mea şi nu te mai pot da jos. Sau nu vreau? Te agăţi de mine şi mă zgârii. Iar apoi îmi vindeci rănile. După care îmi faci altele. Şi tot aşa. Iar acum cuvintele se sufocă din cauza ta, începi să-mi curgi printre buze şi eu nu pot să respir. Mi-ai intrat în ochi, în urechi, în gură şi în nas. Acum totul arată, sună, gustă şi miroase ca tine. O să mă opresc aici. Nu mă răni... dar dacă totuşi o faci, nu uita să mă vindeci.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.