În fiecare seară
În jur de ora nouă,
Ne dăm întâlnire
Pe-o bucată de cer
De la marginea lumii.
Suntem la fel îmbrăcate
În rochii albe, murdare
De vise ne-mplinite,
De speranţe, de dorinţe
Şi de curcubeie şterse.
Şi ne-ngropăm singurătatea
Într-un petic de cer spart
Ştiut numai de noi;
O îngropăm fără ceremonie,
Fără flori, fără lacrimi.
Iar la final ne aşezăm
Pe vechile amintiri ofilite,
Ne-mbrăţişăm în cuvinte,
Ne zâmbim în lumini arse
Şi ne spunem că-n mod sigur
Acum, afară,
În întuneric,
Singure, se sting,
O altă fată, o altă stea,
O altă zi.
ancuta, asta m-a surprins in mod placut :D
ReplyDeletesper sa mai citesc poezii ca asta, chiar e frumoasa >:D<
>:D<
ReplyDeleteAna :">
Mulţumesc!
*kiler hug*