Tuesday, August 31, 2010

Pe curând...

Cât de ironic. E prima dată când îţi scriu şi o fac pentru a-mi lua rămas bun. Mă crezi că nici nu ştiu cum să încep? Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul, parcă ieri sosiseși… Te-am iubit mult. Te iubesc. Şi te voi iubi. Mi-ai oferit cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea şi pe parcursul şederii tale mi-ai fost cea mai bună prietenă. Nu ai idee cât de mult îmi vei lipsi şi ştiu că dacă ai putea să mai stai, fie şi o zi, ai face-o. Dar nu se poate. Mi-e greu, înţelegi? Mi-e greu. Pentru că ştiu că o să pleci şi totul o să se strice încetul cu încetul. Sau dacă nu, va deveni monoton. Şi nu vreau asta. Vreau să fie totul într-o permanentă schimbare. Aşa cum a fost până acum. Mă leagă prea multe de tine… 18 ani. Prietenie. Libertate. Craiova. Cluj. Vama Veche. Zâmbete şi lacrimi. Amintiri  mi-ai lăsat din plin. Încă păstrez în ochi reflexia răsăritului. Uită-te dacă nu mă crezi. Vezi? Marea, pescăruşii, nisipul – e totul acolo. Fiecare zgârietură pe care o am pe picior are povestea ei şi are legătură cu tine. Nu vreau ca ele să se vindece, vreau să rămână acolo pentru totdeauna. Să-mi amintească de tine. Încă păstrez în păr aroma dimineţilor cu soare şi pielea mea încă miroase a el. Iar în inimă, frumos ordonate, toate amintirile pe care mi le-ai oferit. Ai fost acolo mereu. Când m-am îndrăgostit. Şi când am spus “la revedere”. Când m-am ataşat de nişte oameni grozavi şi când am consolidat relaţiile cu cei care deja îmi erau apropiaţi. Când am râs, dansat, plâns, zâmbit, ţipat, cântat. Când m-am deschis în faţa celorlalţi, dar de data asta nu a profitat nimeni de ceea ce am simţit. Când am luptat pentru ce mi-am dorit şi când am renunţat… pentru că aşa era cel mai bine.Îţi mulţumesc pentru că ai fost exact aşa cum mi-am dorit să fii. Ai grijă de tine şi te rog, încearcă să îi faci şi pe ceilalţi măcar pe jumătate din cât de fericită m-ai făcut pe mine. Nu o să îmi iau rămas-bun, ci îţi voi spune “pe curând”.

Cu drag, către tine – vara lui 2010, cea mai frumoasă vară din viaţa mea.

P.S.: Din când în când, aminteşte-ţi de mine şi trimite-mi câteva picături de soare. De vânt. De dragoste. Şi mare.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.