Nu e ușor să ai o relație cu cineva care are oasele învelite în doliu în loc de carne. Nici să îmbrățișezi pe cineva care a plecat din el însuși. Sau să încerci să săruți pe cineva care e mai aproape de inexistență decât de viață.
Nu pot lua înapoi moartea mamei mele. Cum nu pot lua înapoi nici durerea pe care ți-am cauzat-o fără să vreau. Dacă aș putea, aș lua-o și aș ascunde-o la capătul lumii, să nu-ți mai întâlnească privirea vreodată. Aș înfuleca-o pe toată, doar să nu trebuiască să o mai simți tu. Mă doare mai tare SĂ ȘTIU că suferi, decât m-ar durea SĂ-ȚI SIMT toată suferința. Dar oricât mi-aș dori, nu pot lua ce simți. Nu te pot muta din calea ei.
Nu aduce niciun fel de consolare, știu. Dar durerea mea îi ține companie durerii tale de la 13 km distanță. Ți-aș da sufletul meu la schimb pentru cinci minute ca să te poți convinge pe pielea ta.
Și crede-mă, dacă aș putea, aș trece iar prin ultimul an, singură de data asta, doar să te știu pe tine la adăpost de mine. Deși știu... nu a fost niciodată vorba despre asta.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.