Photo by Ryan Holloway on Unsplash
Nu trebuie să uit că nu mă ține nimeni de mână în afară de mine.
Așa cum nu trebuie să uit toate brațele pe care le-am părăsit atunci când mi-am dat seama că nu știu cum să mă țină. Nu o să uit nici urechile care m-au auzit cu adevărat de-abia după ce am trecut pe partea cealaltă a podului. Eventual după ce am aprins bricheta ca să-i dau foc cu totul. Nu o să uit ușile pe care le-am închis pe dinafară. Ochii în care am ales să nu mă mai uit. Buzele cărora nu le-am mai dat voie să-mi atingă nici măcar obrazul. Nici pernele pe care nu am mai așezat capul odată ce mi-am dat seama că nu-mi mai pot odihni gândurile pe timp de noapte.
Nu o să uit toate dățile în care am plecat. Așa cum nu o să uit nici ce m-a făcut să plec. Și cum fiecare plecare a fost o reîntoarcere la mine.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.