Încă încerc să înțeleg
cum e posibil să fiu aici
fără să fiu de fapt aici
sau
cum e posibil să te zăresc
încă
în fiecare avion
care zdrelește cerul
tot mai
și
tot mai
departe
tălpile mele au prins rădăcini,
nu te mai pot urma
decât cu ochii
și nu-mi rămâne decât
să mă întreb
când voi putea privi cerul
din nou
fără ca pumnul să-mi strângă
inima
ca pe un obiect prețios
care nu mi-a aparținut
cu totul
niciodată.
Melodia asta m-a găsit săptămâna trecută.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.