Wednesday, November 28, 2012

Nimic... nimic important

Cineva mi-a spus acum câteva zile că doar atunci când eşti singur ai parte de linişte. Că liniştea şi dragostea nu merg mână-n mână. Braţ de braţ nici atât. Şi pe moment mi-am dorit şi eu asta. Liniştea pe care o aveam pe când mă mulţumeam cu două certitudini: prima că am fost şi a doua că sunt. Atât. Râvneam la zilele în care singurele aşteptări, dorinţe şi planuri şi viitor mă includeau pe mine şi atât. Zilele în care nu trebuia să-mi iau la revedere de la nimeni într-o gară. Şi nici să anunţ pe cineva dacă trenul o să întârzie. Nopţile în care somnul venea fără să-l chem. Şi serile în care subliniam diverse citate din cărţi fără să-mi zboare gândul la altcineva în afară de mine. 

Şi-apoi m-am răzgândit. Uşor, legănându-mi degetele de parcă mi-ar fi fost cald, am alungat gândurile astea. Pentru că mi-am amintit că prea multă linişte ajunge să fie tăcere. Că uneori e nevoie să-ţi auzi numele şi din gura altcuiva. Că pielea trebuie atinsă şi de alte degete decât ale noastre. Că muzica cea mai frumoasă e uneori un cuvânt şoptit. Şi că lumea arată altfel când cineva te ţine de mână. 

Şi pentru că unul dintre cele mai frumoase momente e cel în care cineva îmi ascultă inima cum bate. Pentru că eu nu pot asculta nicio bătaie de inimă fără teama că o să se oprească în momentul în care o să-şi dea seama că o aud. Nu mă întreba de unde până unde toată ideea asta copilărească pentru că n-aş şti să-ţi răspund. Probabil mi-a rămas din copilărie când, după ce alergam prea mult, îmi auzeam pulsul atât de tare încât mi se făcea frică. 
- Îţi aud inima. 
- Și nu ţi-e teamă că o să se oprească? 
- Nu. 

E bine să existe cineva dispus să-ţi asculte inima, atunci când nici măcar tu nu o mai faci. E bine să nu-ţi fie frică în locul meu. 

(Nu doar) Pentru asta o să te ţin mâine de mână.

9 comments:

  1. Linistea sufleteasca o gasesti doar in preajma celor dragi...fie ei familie, prieteni sau iubiri...

    ReplyDelete
  2. Te am batut iar la badminton!

    ReplyDelete
  3. Anonim, eşti prost informat! În cazul în care nu ştiai, eu sunt expertă la badminton, aşa că îmi pare rău, dar nu înţeleg semnificaţia verbului "a pierde". Probabil ai vrut să laşi comentariu pe blogul lui Ştefan şi din greşeală ai lăsat pe al meu. Dar este în regulă! Greşeala e omenească! Muah!

    ReplyDelete
  4. Stefan nu are blog. Gata! Ti-am daramat argumentul probabil construit in cateva ore.

    ReplyDelete
  5. Mă subestimezi şi de-aia pierzi mereu. Hai, nu mai fi supărat, nu eşti primul şi nici ultimul băiat care şi-a luat bătaie de la o fată! Dar dacă înseamnă totuşi atât de mult pentru tine, poate o să încerc să pierd o dată. Nu ştiu dacă o să reuşesc.

    ReplyDelete
  6. Si acum te trezesti! Plangi, pentru ca a fost doar un cosmar.

    ReplyDelete
  7. Nu prea faci distincţia dintre vis şi realitate... Nasol moment.

    ReplyDelete

Vorbește-mi.