Tuesday, October 2, 2012

Ș sau ce-naiba-o-să-fac

De fiecare dată când îmi adun curajul să fac un pas către tine, tu faci unul înapoi. Şi invers. Uite-aşa o să rămânem mereu la început. Mă întreb unde o să ajungem în ritmul ăsta. Nicăieri, îmi răspund. Tocmai asta e şi problema – că mergem, dar stăm pe loc. Distanţa e mereu aceeaşi. Nu ne sincronizăm nicicum. 

 Şi totuşi… Puteam să jur că-n seara aia… inima ta bătea fix când inima mea tăcea. 
Şi asta mi s-a părut cea mai frumoasă linişte.

2 comments:

  1. Cat de frumos... Si cat de mult ma regasesc in ceea ce ai scris. As vrea sa-i spun si "lui" asta :)

    ReplyDelete

Vorbește-mi.