Tuesday, October 9, 2012

Rochii de mireasă din perdele III

La 10 ani nu juram niciodată strâmb. La 20 știam deja că n-o să se întâmple nimic rău dacă o facem. La 10 ani credeam că e îndeajuns să vrei din tot sufletul ca să ai, să ceri frumos ca să primești și să iubești ca să fii iubit. La 20 au apărut deja "dar"-urile. La 10 ani hotărâserăm să adunăm într-o pungă toate penele pe care le găseam pe jos. Calculaserăm că în câteva luni vom avea suficiente pentru 2 perechi de aripi. Nu ne-a spus nimeni că va fi imposibil și cu toate astea, într-o zi, ne-am oprit. De ce? Nu-mi amintesc. Știu doar că acum, la 20, aș avea nevoie de ele. Mai ales în seara asta... Vreau să plec departe. Înapoi. În timp și nu în spațiu.  La 10 ani ne durea burta doar când ne era foame. Sau când mâncam prea multe mere furate. Acum... am goluri în stomac care simt c-or să mă înghită.

Să-mi fi spus atunci cineva c-o să sufăr după oameni care nici măcar nu m-au iubit? Ha... Ar fi părut mai imposibil decât o pereche de aripi home made.

5 comments:

  1. http://just4books.blogspot.ro/2012/10/concurs-o-carte-la-alegere.html

    ReplyDelete
  2. atunci inocenta isi spunea cuvantul...viata ne-a facut s-o pierdem...:)

    ReplyDelete
  3. Îmi place foarte mult postarea asta! Eşti un geniu!

    ReplyDelete
  4. Mulțumesc mult de apreciere, măi!:*

    ReplyDelete
  5. îmbătrânim. dar niciodată nu e prea târziu pentru aripile cele.:)

    ReplyDelete

Vorbește-mi.