Monday, August 15, 2011

Un artist


Photo by Lean Xview on Unsplash

Poate într-o zi
o să ne punem corpurile
aripă la aripă
şi-o să facem din noi
cel mai frumos avion de hârtie
care să ne ducă departe...
să ne putem prăbuşi
singuri,
fără spectatori,
fără victime colaterale
şi fără curioşii
care vor încerca să găsească
aşa-zisa cutie neagră
pe care noi am numit-o de la bun început
suflet.

- Nu vreau să fiu un obstacol între tine şi fericire.
- Și dacă eşti un drum?

6 comments:

  1. uneori aş vrea să-ţi pot îmbrăţişa cuvintele.

    ReplyDelete
  2. Cuvintele se bucură că încă le citeşti!

    ReplyDelete
  3. le citesc mereu, în ciuda lipsei semnelor de viaţă pe aici

    ReplyDelete
  4. Excelente texte. Imi dai acceptul sa le public - cateva - in European Echo?

    ReplyDelete
  5. Desigur! V-am trimis un mail chiar la începutul vacanţei cu mai multe poezii, dar cred că nu a ajuns la dvs. Mulţumesc mult! :D

    ReplyDelete
  6. cred ca am citit pe deviant poezia asta. mi-a ramas de atunci in minte

    distanta de la obstacol la drum e o linie fina

    ReplyDelete

Vorbește-mi.