Photo by Cherry Laithang on Unsplash
Ți-am atins bezna din gură
cu vârful limbii
și-am știut că o să râvnesc
cu lăcomie
la tot întunericul din tine,
lasă-mă să dorm ghemuită
între coastele tale
poate așa mă voi simți
în siguranță
și liberă
colivia care își ține mereu
ușa deschisă,
nu mai este închisoare,
ci adăpost –
nici nu știi...
mi-e atât de dor să-mi închid ochii
și să simt că nu mă poate răni nimic.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.