stau, şi țip aşteptând să vină dar nu se întâmplă nimic nu vreau să mai scriu mult fiindcă deja mă doare-n gât oare de ce mă chinui şi mă simt aşa mică când defapt sunt pe peronul 67 aşteptând trenul de ora 7 cred că are întârziere ori l-am pierdut uf, nu se mai opreşte ploaia asta mă uit urât la ea poate se opreşte aşa - ce este cu privirea asta? - ah, scuze. nu era pentru tine. era pentru mine îmi las privirea in jos şi în reflecţia apei văd o lebădă mă frec la ochi sunt aşa obosită îmi deschid aripiile şi zbor
stau, şi țip
ReplyDeleteaşteptând să vină
dar nu se întâmplă nimic
nu vreau
să mai scriu mult
fiindcă deja
mă doare-n gât
oare de ce mă chinui
şi mă simt aşa mică
când defapt
sunt pe peronul 67
aşteptând trenul de ora 7
cred că are întârziere
ori l-am pierdut
uf, nu se mai opreşte ploaia asta
mă uit urât la ea
poate se opreşte aşa
- ce este cu privirea asta?
- ah, scuze. nu era pentru tine.
era pentru mine
îmi las privirea in jos
şi în reflecţia apei
văd o lebădă
mă frec la ochi
sunt aşa obosită
îmi deschid aripiile
şi zbor