Aș vrea să nu mai fiu nostalgică după tine. Mă doare. Deși nu e durerea aia care nu te lasă să mănânci sau să dormi. Nu e o durere care să altereze felul în care îmi trăiesc zilele. Nu. E o durere mută, de care puțini oameni știu și pe care uneori uit că o port în mine. Iar asta mi se pare, într-un fel, mai rău. Pentru că rănile pe care ni le purtăm peste haine vor fi mai ușor de vindecat decât cele pe care le ascundem sub straturi de carne și suflet. Durerea pe care o simt e molcomă. Familiară. Blândă.
Sunt nostalgică după ceva care nici măcar nu s-a întâmplat. Îmi este mai greu să accept acum, decât îmi era acum un an, pentru că de data asta lucrurile chiar par definitive. S-a tras linie. S-a pus punct. S-a tăcut. Din ambele părți.
Știu că nu vei citi vreodată textul ăsta, dar nu contează. E la fel ca toate lucrurile pe care le-am simțit în ultimele luni. Au fost doar pentru mine. Oricum ar fi, îți mulțumesc. Trecuse ceva timp de când mă simțisem inspirată, vie. Datorită ție, mi-am dat seama că încă există poezie în mine.
Mereu m-am regasit in postarile tale....si nu stiu daca asta-i un lucru chiar bun pentru noi.
ReplyDeleteParca trairile noastre se vorbesc sa se intample in acelasi timp...
Iti multumesc!
Îți mulțumesc! La urma urmei, eu zic că e frumos. :)
DeleteInteresting. Un text ce imi evoca si mie, dupa mult timp, amintiri vechi. Frumos scris si desigur, deschis. You don't remember me, but, I once told you that you are strong and hard working. And I respected you for that. (Because it's been long since I could offer this compliment). Si acum vad si partea cealalta, care de obicei este ascunsa cat timp esti in societate, printre multi alti oameni. Ceva frumos, ceva real si sincer. Expresivitiate pentru sentimente fara perdea. Cel mai pur lucru. I respect you even more for this!
ReplyDelete"Totusi uiti, pierzand, de toate,
Ganduri vechi, odata fapte.
Toate cele ce-s legate,
Intr-un colt de minte ascuns.
Tainele neraspicate, adunate dar lasate,
Mai contribuie si ele, de culori deopotriva..
La tabloul unei vieti,
Ce incearca sa se-aduna.
Si cu-n sentiment launtric,
Sa-ti aduci aminte acum,
Ca in vremurile grele..
Tu spuneai: 'Nu e prea mult!'"
A fellow Gemini,
Cristi.
Mulțumesc. Nu mă așteptam la comentariul ăsta când am deschis blogul. Tot încerc de vreo jumătate de oră să-mi dau seama cine ești. Eu am în general o memorie bună când vine vorba de oameni, dar nu reușesc să-mi amintesc de nimeni pe nume Cristi care să-mi fi spus ceva de genul ăsta în trecut. Mă poți ajuta cu vreun indiciu? Chiar sunt curioasă cine ești. În ultimii ani blogul ăsta mi-a părut mai mult mort decât viu și sunt mereu surprinsă când văd oameni care mai dau pe aici.
DeleteBuna! Chiar acum am vorbit cu prietenul meu de blogul tau si am dat un search sa vad daca te mai gasesc.
ReplyDeleteSi m am bucurat tare mult sa te regasesc. Iti citeam fiecare postare si ma fascinai cum scriai, de asemenea melodiile recomandate, sunt superbe.
Obisnuiai sa scrii pe dev, si stiu ca asa te am gasit! :aww:
Ma bucur sa vad ca contul tau e activ! O sa continui sa ti citesc blogul. Te pup!
Bună! M-a uns pe suflet comentariul tău, îți mulțumesc. Mereu mă surprinde când văd că cineva mai dă pe aici. Ce deviantart ai? Sunt curioasă, poate te știu! :)
DeleteAm avut un deviantArt numit first-cherry, insa nu il mai am.
ReplyDeleteCel nou este https://www.deviantart.com/autumniulia
Te pup!
Îmi sună foarte cunoscut! Ți-am dat watch. ^^
Delete