Știu că dau bătăi de cap, dar îmi place să cred pot da şi bătăi de inimă. În plus.
Simplul gând că aş fi putut avea o altă viaţă decât cea pe care o am acum, mă îngrozeşte.
De-acum încolo când o să strănut, să nu-mi uraţi noroc şi nici sănătate. Uraţi-mi fericire! Eu o să vă urez mereu dragoste.
Îmi caut liniştea şi o strig pe toate străzile. Dar liniştea nu se strigă şi nici nu se tace. Liniştea se şopteşte. Încă nu am învăţat asta.
Nu pot să mă las în pace!
Mi-a fost mult timp frică de întuneric. Încă îmi e. Trebuie mereu să văd. Să ştiu. Să ştiu!! Abia azi mi-am dat seama că pe întuneric n-ai cum să mai vezi monştrii, dar în schimb poţi vedea licuricii.
frumos sfarsitul- ca o speranta..
ReplyDelete:x
mulţumesc! <3
ReplyDeletete-ai gândit să scri o carte ? :)cred că ai avea un succes imens.. oricum, pe mine una m-au cucerit de mult cuvintele tale care au acel ceva...
ReplyDeleteuau... mulţumesc! nici nu ştii cât mă bucur să văd că mai dă cineva pe aici, serios!
ReplyDelete