30

Photo by Gauravdeep Singh Bansal on Unsplash

Oamenii mei zboară mereu
către ţările calde.
Măcar tu să te întorci. 

Photo by Gioele Fazzeri on Unsplash

Îmi plac umerii tăi. Sunt aşa... făcuţi după mâinile mele.

Când ne ţinem de mână

Încheie-te la încheieturi 

să nu-mi scapi în sânge, 

am auzit că unii oameni 

sunt cancerigeni.

Al şaselea simţ e să te recunoşti pe tine

Photo by Sylvain Gllm on Unsplash

Uneori
mă lovesc de mine
ca de o bucată de mobilă
de care am uitat
că e acolo.

Şi ţip.

Și până la urmă

Photo by Nong V on Unsplash

Cum e? Vindecăm răni doar ca să facem loc pentru altele noi?

Actions speak louder than words do

Photo by Ari He on Unsplash

Te-ai îmbolnăvit de mine. Dar fiecare boală are un leac. Chiar dacă uneori e nevoie să mori ca să te vindeci.

Unii sunt doar maşinării acoperite cu piele.

Câţi dintre noi zâmbim când ne privim goi în oglindă?

Îţi vor spune că ei au mai multă experienţă de viaţă, că ei ştiu, au văzut şi au învăţat mai multe. Îţi vor ţine gura larg deschisă şi-ţi vor băga pe gât toate ideile lor. O să arunce cu pietre în ceea ce crezi şi vor spune că doar ţi se pare că simţi, că asta nu e dragoste din simplul motiv că eşti prea tânăr să fii capabil să faci diferenţa între sentimente. Vor încerca să te îndoctrineze cu nefericire. Să nu-i laşi. Suntem prea tineri să credem că viaţa e aşa cum spun ei.

Şi spune-mi, dacă nu m-aş purta atât de paradoxal uneori, unde-ar mai fi farmecul?

Un artist

Photo by Lean Xview on Unsplash

Poate într-o zi
o să ne punem corpurile
aripă la aripă
şi-o să facem din noi
cel mai frumos avion de hârtie
care să ne ducă departe...
să ne putem prăbuşi
singuri,
fără spectatori,
fără victime colaterale
şi fără curioşii
care vor încerca să găsească
aşa-zisa cutie neagră
pe care noi am numit-o de la bun început
suflet.

- Nu vreau să fiu un obstacol între tine şi fericire.

- Și dacă eşti un drum?

Opt picioare

Photo by Emily West on Unsplash

Ne-am obişnuit atât de tare să fim ziduri, încât am uitat să fim oameni. Casele nu s-ar dărâma niciodată dacă ar fi clădite din noi. Trebuie să învăţăm să fim uşi, ferestre şi mansarde din nou.

Vreau să bat în pieptul tău să văd dacă mai eşti acolo. Şi tu să răspunzi din pieptul meu. Şi să-mi spui că nu e nevoie să bat la uşă ca să-ţi intru în viaţă. Că uşa e deschisă şi cheia e sub preşul de la intrare pe care nu se mai şterge nimeni. Aşa cum scrie în Codul Bunelor Maniere adresat celor care vizitează şi alte vieţi decât ale lor.

Adevăratele cutremure nu sunt cele în care este necunoscut numărul de morţi. Ci cele în care supravieţuitorii nu-şi doresc decât să nu supravieţuiască.

Nu pot decât să încerc să ne am pentru cât mai frumos timp. Nu mult şi nu puţin. Frumos.

Suntem aproape să fim.

Photo by Clay Banks on Unsplash

Aş putea să te privesc cumpărând roşii toată viaţa.

One street level miracle

Photo by Womanizer Toys on Unsplash

Goi.
Umăr peste umăr
ne suprapunem perfect
ca un puzzle alcătuit din două corpuri
care în sfârşit există.
Inimile noastre îşi sincronizează mişcările,
o bătaie tu,
o bătaie eu,
un moment de reculegere pentru bătăile din urmă
şi aşa am ajuns să fim
Omul cu cele mai multe bătăi de inimă pe minut.

Zâmbesc cu toate oasele
atunci când pielea mea
îşi sparge valurile de pielea ta
şi devenim
cea mai frumoasă mare
de oameni.

Acum deschide ochii
şi dormi liniştit.
Azi nu moare nimeni.
Avem bătăi de inimă
pentru fiecare om.

Mi-ai amintit cum e să

Se poate mai inimă-n inimă decât atât?

Photo by Etienne Boulanger on Unsplash

- Vreau să fiu ceea ce-ţi place cel mai mult la oraşul ăsta.
- Știi ce e rău? Că eşti.

__ ______

Photo by Sixteen Miles Out on Unsplash

- Pe vremea când scheletele nu exista, eram copii.
- Tu ştii să săruţi răni pe care ai încercat să le previi să apară.
- O să doară, nu te mint. Un moment şi o perioadă. Frumos.
- Adevăratele cioburi se sparg sub piele.
- Supradoză de oameni. Vânt, apă, sare. Libertate.
- Rămâi.
- Ce vreai să fii când erai mică? Acuma ce îţi doreşti? Ce ţi-a făcut timpul.
- Poate n-o să fii mereu tot, dar o să fii întotdeauna o parte.
- Ce mă fac eu cu tine? Pe cine întrebăm, ha? Pe lângă pe tata, mama şi timpul? Te plac pe tine.
- Îmi eşti dator cu un suflet şi o floare presată.

Photo by Jacqueline Day on Unsplash

Baby, ai avut dreptate, chiar suntem un artist. 
Uite ce operă de artă am făcut din noi.