Știu că nu există nicio diferență între 31 decembrie și 1 ianuarie, dar mă ajută să știu că, măcar calendaristic, există o delimitare. Am nevoie să mă raportez la cea mai neagră perioadă din viața mea ca la Atunci, nu ca la Acum. Ultimele două săptămâni au fost foarte dificile, iar Crăciunul ăsta a fost, de departe, cel mai crunt. Acum că s-au dus sărbătorile, încep iar să mă așez. Nu doar că trebuie să-mi revin, vreau să-mi revin.
Am o singură rezoluție pentru anul ăsta - să ies zilnic din casă. În viața mea de Dinainte, eram mereu în mișcare: plimbări zilnice, înot, ieșiri, voluntariat. Îmi simțeam viața plină de sens. Anul ăsta au fost zile la rând în care nu am pășit în afara pragului. M-am sălbăticit. Și știu că statul afară, la aer, îmi face bine, indiferent de anotimp. Oamenii, luminile sau soarele, zgomotul sau liniștea, muzica în căști, toate lucrurile astea mă inspiră și mă alimentează.
Încerc să nu pun prea multă presiune pe mine. Ăsta e singurul meu obiectiv. În funcție de cum merg lucrurile, probabil voi mai adăuga și alte rezoluții în următoarele luni.
Momentan, în ambele seri, picioarele mele m-au dus, aproape instinctiv, către terenurile de basket din parcul Liniei. Nu am jucat până acum acolo, dar asta nu contează. De fiecare dată când trec pe lângă un coș de basket, mă simt conectată cu mine, chiar dacă am renunțat la joc acum foarte mult timp. Basketul a fost o parte uriașă din copilăria și adolescența mea. Terenul a fost refugiul meu. Mă simțeam fericită, liberă, în siguranță, puternică, plină de speranță.
Nu știu să așez în cuvinte de ce, dar mi-e clar că e vorba de reconectare, regăsire, de accesarea unor resurse sau variante din trecut. Mi-e din ce în ce mai limpede, că sportul ăsta va fi ceea ce mă va ajuta să mă vindec și acum. Basketul mă forța și atunci să ies din minte și să stau mai mult în corp. Nu mă gândeam la nimic altceva decât la minge. Era liniște.
Scrisul și poezia mă ajută să dau afară, să-mi golesc inima de durere, dar simt că basketul va fi cel care mă va umple la loc de viață. Și nu cred că e o coincidență că fix astăzi am dat de cuvintele lui Andrew Solomon: The opposite of depression is not happiness, but vitality.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.