Am început să mă strig. Îmi desfac pieptul cu unghiile, îmi bag capul în cutia toracică și urlu după mine. Știu că sunt încă acolo și la un moment dat o să răspund. Nu pot să mă ignor la nesfârșit. Nu pot să trăiesc așa la nesfârșit. Așa că o să mă strig până când oasele mele vor deveni umbre și nu voi mai avea unde să mă ascund. O să mă scot de ceafă la lumină. Nu există alternativă.
Strigatul nu are nici un rost daca nu e urmat de actiuni.
ReplyDeleteStrigătul e prima acțiune care le determină pe celălalte. Interesant cum ai simțit să-mi laşi un astfel de comentariu la unul dintre puținele texte cu o energie mai pozitivă din ultimul an.
DeleteImi cer scuze, nu am vrut sa sune asa, in scris se pierd unele.
DeleteE în regulă! Cred că știu cine ești.
DeleteGood, now go take what's rightfully yours, fight! I believe in you, always.
DeleteMulțumesc mult!
Delete