Mă durea carnea de pe mine
așa că m-am jupuit
până la suflet,
până la oase,
până la țărână,
până n-a mai rămas
din mine
decât durerea
care atârnă nonșalant
de cuierul tău
și pe care o îmbraci
în grabă în fiecare dimineață
de parcă ar fi
a doua ta piele.
așa că m-am jupuit
până la suflet,
până la oase,
până la țărână,
până n-a mai rămas
din mine
decât durerea
care atârnă nonșalant
de cuierul tău
și pe care o îmbraci
în grabă în fiecare dimineață
de parcă ar fi
a doua ta piele.
fă-mă cârpa ta
ReplyDeleteși șterge-ți mâinile de mine
după ce îți dai noaptea
cu lăptișor de matcă
iar poate acum că vine iarna
îți este mult mai frig
așa că adună-mă de pe jos
și fă-mă cârpa ta
cine mai are nevoie de-un corp
când nu te are pe tine
măcar așa
pot să te ating
fă-mă cârpa ta
Arată-te!
Delete