De fiecare dată când vin acasă, parcă mi se așează și mai bine sufletul în mine. Muntele mă vindecă. La orice colț de stradă zăresc sens și o părticică din povestea la care tot scriu de 26 ani.
În orașul ăsta nu mă voi rătăci niciodată – nu pentru că i-aș ști străzile pe de rost, ci pentru că nu o să uit vreodată drumul înapoi spre mine.
I'm left staring in awe
So much life beyond my control
But it's better that way.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.