Trăiesc ce trăiesc şi mă întorc mereu la aceleaşi melodii. Nu mai sunt în stare să-mi descriu viaţa sau sufletul aşa că mă folosesc de cuvintele altora. Cu toate că de fiecare dată a fost altfel, uneori am impresia că trăiesc pe repeat. Mereu aceeaşi coloană sonoră. Mereu aceleaşi melodii. Oameni şi locuri diferite. Şi cu toate astea... parcă un şir luuuung de întâmplări şi cuvinte care mai devreme sau mai târziu duc într-un singur punct. Mereu aici.
Parcă nu mă pot mulţumi niciodată cu ce am. Întotdeauna vreau mai mult.
Mereu vie şi dezcătuşată.
Niciodata nu o sa ne multumim cu ce avem. (din pacate)
ReplyDelete