Tuesday, September 6, 2011

În loc să numărăm (n)oi

Ghemuită sub pleoapele tale
îmi rog inima să bată mai în şoaptă,
chiar deloc dacă se poate,
pentru că visele tale
sunt cele mai bune
filme
în care m-am văzut vreodată.

În noaptea asta dormi
cu un singur braţ deschis,
de parcă în somn se zboară
cu o singură aripă,
am încercat să te trezesc
să nu care cumva să cazi în vis
şi să nu te mai ridici dimineaţă din pat,
dar te-am strigat până ţi-am uitat numele
şi n-am ştiut altul în afară de
Eu -
oricât m-aş striga
n-o să răspundă niciunul din
noi.

Nu-mi rămâne altceva de făcut
decât să mă întind lângă tine,
să închid ochii,
să-mi deschid braţele,
să-ţi fredonez pielea până în zori
şi,
din când
în când,
să tac.

Until we meet again.



2 comments:

  1. deosebit de puternica postarea. metaforele legate de vise și de unificarea eurilor celor doi, și de asemenea, ingeniozitatea titlului, bravo
    și știi, dormea cu un singur brat deschis pentru ca cealaltă aripă a lui erai tu:)

    ReplyDelete
  2. Mulţumeeesc, mă bucur că ţi-a plăcut!

    ReplyDelete

Vorbește-mi.