Am ascultat melodia asta pentru prima dată pe 1 ianuarie și de atunci nu mă mai satur de ea. M-a fermecat.
Ultimele 3 luni au fost cele mai dificile din ultimul an. Cu toate astea, simt că lucrurile încep să devină mai ușoare. Sau poate eu mai puternică. Încep să mă simt comfortabil cu faptul că nu pot controla totul, că nu am de unde să știu ce se poate întâmpla în viitor. Îmi fac planuri, am obiective, visez cu ochii deschiși la lucruri care țin doar de mine, dar cu toate astea îmi administrez o doză de realitate și știu că voi fi bine, indiferent de ce se va întâmpla mai departe. Viața mi-a dat planurile peste cap de zeci de ori și până acum nu a fost dată în care să nu-mi găsesc iar drumul.
Cred că uneori uit cât de rezilientă sunt de fapt. Fiecare sfârșit de lume de până acum s-a încheiat cu următoarea dimineață în care m-am dat jos din pat, chiar dacă nu credeam că mai sunt în stare.
Abia aștept să văd ce mă mai așteaptă! Călătoria asta nu e nici pe departe încheiată.
