Photo by Aperture Vintage on Unsplash
M-am așezat la umbra ta
să ascult vântul
cum
îți șuieră printre coaste
un cântec de leagăn
pe care să îmi adorm
ultimele frici care
mi-au mai rămas.
Afară e liniște,
în tine,
tăcerea învață și ea
să fie liniște,
iar brațele leagănă
somnul de veci
al coșmarurilor mele.
Îmi înfloresc oasele lângă tine –
umbrele tale au învățat
să fie lumină.
