Oricât am susținut sus și tare că îmi doresc liniște și echilibru... n-am fost niciodată croită pentru așa ceva. De îndată ce lucrurile se așează și încep să intre pe un făgaș cât de cât apropiat de normalitate, mă plictisesc și încep să caut mai mult. Un mai mult care nici măcar nu cred că există. Dar ca să-mi încep căutarea trebuie să o iau de la zero, nu? Așa că-mi iau viața în mâini, o ridic deasupra capului și trântesc cu ea de pământ.
Totul e o continuă căutare. Sunt responsabilă pentru tot.