De fiecare dată când îmi adun curajul să fac un pas către tine, tu faci unul înapoi. Şi invers. Uite-aşa o să rămânem mereu la început.
Mă întreb unde o să ajungem în ritmul ăsta. Nicăieri, îmi răspund. Tocmai asta e şi problema – că mergem, dar stăm pe loc. Distanţa e mereu aceeaşi.
Nu ne sincronizăm nicicum.
Şi totuşi… Puteam să jur că-n seara aia… inima ta bătea fix când inima mea tăcea.
Şi asta mi s-a părut cea mai frumoasă linişte.
Şi totuşi… Puteam să jur că-n seara aia… inima ta bătea fix când inima mea tăcea.
Şi asta mi s-a părut cea mai frumoasă linişte.
Cat de frumos... Si cat de mult ma regasesc in ceea ce ai scris. As vrea sa-i spun si "lui" asta :)
ReplyDeleteSpune-i! :)
ReplyDeleteMulțumesc!