Photo by Ellery Sterling on Unsplash

"De fiecare dată ai aterizat în picioare."

"Încă îți permiți să fii indecisă."

It's our thing

Photo by Becca Tapert on Unsplash

Isn't it funny how day by day nothing changes, but when we look back everything's differrent?

It's our thing. Secretele noastre au gust de cafea. Și asta din simplul motiv că sunt mărturisite după ora 1 noaptea și după o cană mare de cafea. Așa cum unii oameni au nevoie de alcool că să prindă curaj, noi avem nevoie de cafea că să prindem mai mult timp. Parcă niciodată nu ne ajunge timpul pentru toate câte avem să ne (re)povestim.  

Am fost acum un an la o conferință ținută de un profesor universitar despre timp. Și la un moment dat a spus că extraordinar nu este doar să observăm schimbările din viața noastră, ci și pe cele care se petrec în viața celor care ne sunt aproape. Și trebuie să recunoaștem amândouă că am avut parte de o grămadă de plot twists. Știi cum a fost? Ca într-un film mindfuck din care lipsește o singură bucată ca să capete sens. Ei, singura diferență e că piesa puzzle lipsă a fost în fața noastră. Dar am preferat să ne închidem ochii sau să privim dincolo de ea din simplul motiv că nu era continuarea pe care ne-o doream. Va urma-ul plănuit. Oameni nepotriviți pentru noi – haine la un moment dat prea strâmte sau largi pe care totuși le-am păstrat. Cine știe, poate în viitor ne va sta mai bine cu ele. Și cu toate astea nu ne-am învățat lecția. Cu toate astea încă ne facem planuri uneori mult prea îndrăznețe. Alegeri de oameni și viață prea mari pentru cât de mici încă suntem. Dar e frumos, avem 21 de ani și toată energia că să o luăm de la capăt dacă e nevoie.

  

Anul 2013 a fost un an frumos. A fost anul în care am învățat că există dragoste după dragoste și că uneori e mai... cum nu am fi crezut vreodată că poate fi. Cum face ca ceea ce a fost înainte să rămână frumos, dar să pălească – așa cum îi șade frumos unei amintiri să fie.  

Și deși tot postul asta a fost despre schimbări... să știi că în toată incertitudinea asta de zi cu zi, tu ești omul cu cele mai adânci rădăcini în viața mea. Și pentru asta sunt recunoscătoare. Ca să vezi, unele relații la distanță chiar merg!  

  

La mulți ani plini de nebunia de care ai nevoie pentru înțelepciunea de mai târziu, draga mea colegă de bancă cea mai bună prietenă! :) 

And I wonder if we ever find out what we’re after

Photo by Tori Wise on Unsplash

- Băi, ce am crescut...

- Dar tot mici am rămas. Când s-au complicat lucrurile?

- Vara asta, ţi-am răspuns.

Dar am greşit. Lucrurile n-au fost niciodată simple, doar par că au fost atunci când privim în urmă. Stăteam întinse în pat cu un strop de magie în mână pe care îl pasam de la una la alta şi povesteam. Despre fiecare Pseudo-Sfârşit de lume de acum câteva luni sau ani. Toate devenite acum prexte de râs. Pentru că acum ştim că sfârşitul nu va veni nicicând odată cu sosirea sau plecarea unui om. E nevoie de mai mult decât atât.

Când oamenii pe care ni-i credeam pentru totdeauna au ajuns să aibă, ca şi restul, data limită? Şase zile, opt luni, patru ani – atât au durat. Durerea de după > perioada lor de şedere. Ştiu că nu e e deloc simplu să alegi ce cine ţi-e mai bun. Pentru că de foarte multe ori persoana pe care o vrei şi cea de care ai nevoie... sunt două suflete diferite. Sper din suflet să ţi se îndeplinească dorinţa. Eu n-am avut tort, dar dacă aş fi avut, dorinţa mea nu s-ar fi îndeplinit. Dorinţa mea nu s-a îndeplinit. Mă îndoiesc că nişte lumânări ar fi putut schimba mare lucru. Dar cine ştie, poate a fost mai bine aşa. La urma urmei niciodată n-am ştiut cine îmi prieşte şi cine nu.

De-abia ne aştept viitorul! N-am nici cea mai mică îndoială că va fi mai puţin decât ne-am dorit să fie. Vara asta ne-a schimbat toamna cum nici măcar nu ne-am fi putut imagina. Cine ştie câte, dar mai ales CÂŢI ni se vor mai schimba până în Vara Viitoare. Şi după ea.

How do we grow?

"Tu-ţi dai seama? Orice om pe care ajungi să-l iubeşti în viaţa asta poate să-ţi rupă inima." D.M.

Photo by Sam Manns on Unsplash

Măcar să ne prindă sfârşitul bete ca să râdem de el.

Some things are worth fighting for

Photo by Verne Ho on Unsplash

- Nu, nu o să se termine aşa. Nu mi-aţi scos amândoi peri albi în clasa a noua ca să aruncaţi acum totul la gunoi.

El zâmbeşte.

- Nu ştiu ce să fac. Tu ce ai face dac-ai fi în locul meu?

- Nu ştiu, cel mai probabil aş încerca să vorbesc cu ea.

- Nu, nu vreau să vorbim.

- Atunci du-te la ea şi sărut-o.

- Am vrut să fac asta mai devreme, dar...

- Dar?

El tace.

- Ştii, era un citat: some things are worth fighting for.

A strigat-o.

Ea s-a întors şi i-a zâmbit.

Dacă

Photo by Sam Manns on Unsplash

"Dacă, Dacă, Dacă!
Mai lasă-l pe Dacă
să se odihnească,
nu crezi că s-a săturat
să vină zilnic pe buzele tale
cu toate valizele după el?
Are şi el familie,
are şi el copii,
lasă-l să trăiască", i-am spus.

Ea m-a privit lung
şi a întrebat:
"Şi totuşi, Dacă...?"

Şi-atunci Dacă a sosit
în pijamale şi papuci de casă.

"Fă-mi o cafea tare
şi grăbeşte-te!
În cinci minute trebuie să fiu
pe un alt continent,
mai sunt atâţia oameni
care mă cheamă
doar să le spun că
nu eu am răspunsurile la întrebările lor."

Dianei.

What should we do? Put our lives on hold just because they don't know how to act? No honey, we have to keep going.

O cariocă albastră Bic

Photo by Daiga Ellaby on Unsplash

- Fii fericită că ruptura s-a întâmplat acum şi nu mai târziu.

- Da… Ştiu… Altfel ar fi fost şi mai multe bănci.

- Nu. Ar fi fost mai mult decât bănci.

[…]

- Ştii ce mă încălzeşte pe mine? Că ştiu că cel puţin pentru o secundă, s-a gândit la mine. Şi e grav… E grav când ajungi să te mulţumeşti cu o secundă.

[…]

- Despre ce e vorba?

- Despre un tip.

- Mereu e vorba despre un tip.

[…]

- Nu… Suntem toţi fericiţi. Dar pe rând. Fiecare dintre noi este fericit pe rând.

O să alergăm împreună.

Our heart is both drunk and a kid.

“E frumoasă viaţa asta. Dacă nu o vezi aici, uită-te pe geam. Ignoră şantierul şi priveşte-o.”

Amintiri din prima bancă de pe rândul de la uşă.