Breaking your heart was never my intention

We have become alien...

După cum ţi-am spus acum un an...

Photo by Pineapple Supply Co. on Unsplash

Poate n-o să fii mereu tot, dar o să fii întotdeauna o parte.

Don't forget me

Time won't change the things unsaid

I know what I said but I lied.

Poate că greșesc

Photo by Victoria Chen on Unsplash

Poate că greşesc. Poate n-o să existăm. Aşa cum n-o să existe nici apartamentul, nici veioza de pe noptieră şi nici suportul de portocale. Poate n-o să ne mai vorbim, n-o să ne mai auzim şi n-o să ne mai atingem. Poate o să uit mirosul tău. Poate o să trecem unul pe lângă celălalt pe stradă fără să-i recunoaştem în noi pe cei care am fost. Poate singurele locuri în care ne vom mai vedea vor fi visele. Sau mai bine zis coşmarurile. Şi poate vom avea din când în când un deja-vu. Un dej-a-fost, deja-iubit, deja-nu-mai-contează/contăm. Poate o să devenim poveşti de spus înainte de culcare pentru nepoţii pe care n-o să-i avem împreună. Eu prinţesa, tu prinţul, iar zmeul cel rău distanţa. Nu şapte mări, nu şapte ţări. Dar nici cal alb. Poate peste câteva luni n-o să mai ştiu nimic de tine. Poate o să mă chinui să-ţi uit numărul de telefon până când o să reuşesc. Poate o să-mi şterg din minte toate felurile în care mi-am imaginat că arată casa ta. Şi toată viaţa ta cu mine în ea. Şi invers. Poate o să-ţi împachetez hainele într-o cutie şi o să ţi le trimit înapoi. Sau poate o să le ascund undeva să nu le mai văd. Poate o să cheltui toţi banii strânşi pentru Tomatina pe dulciuri. Sau pe cărţi pe care o să subliniez citatele care mi-ar fi amintit de tine dac-ai mai fi fost aici. Şi nici tu nu te-ai lăsa mai prejos. Poate ai uita unde am locuit. Care era tricoul tău care-mi plăcea cel mai mult. Şi că-mi plăcea să te privesc cumpărând roşii. Poate ai arunca toate foile de la mine sau le-ai folosi drept farfurioară pentru ceai – cel mai frumos fel de a-mi îneca cuvintele.

STOP !!!

Poate suportul ăla de portocale va fi încă acolo în ziua în care vom merge să-l cumpărăm.

I'd put those sleepless nights on repeat

Photo by Victoria Morgan on Unsplash

I won't deny. I'm not easy to love. Or to understand. I'm too complicated, too insecure and too messed up. You see, my life is full of "too". Too much, too little. Sometimes too early, but most of it too late. Too late to forgive, too late to take it back, too late to start all over, too late to apologize, too late to stop. Too late to love. Now hush. Take a deep breath. Clear your mind, fill your heart and think, just for a second, that maybe... it's all worth it. That maybe, I'm all worth it. We are worth it.
  Because you were my favourite summer.

Photo by Christian Widell on Unsplash

Am vrut să te sun să-ți spun că dragostea Aia există.
Dar mi-a fost teamă că n-o să răspunzi.

Yeah, I'm a zombie, baby, ain't nobody perfect

   But if my heart were still beating, it would beat for you.

10 octombrie 2010

Photo by averie woodard on Unsplash

Azi am întors pentru câteva minute capul şi-am privit un pic în urmă. La viaţa mea din urmă cu un an. La acel zece octombrie. E uimitor câte se pot schimba în câteva secunde. Darămite într-un an. A fost un an lung. Cel mai greu, dar acum mi se pare c-a fost şi cel mai frumos. Complet. Şi destinaţia a meritat în final toate întrebările fără răspuns şi toate dăţile în care eram sigură că n-o să mai pot. Nimic. Totuşi, octombrie a fost frumos. Ce-a urmat după a lăsat semne. Acum un an pe vremea asta îmi făceam planuri. La început de cum mă voi muta în Cluj sau în Sibiu. Apoi de cum va arăta viaţa mea peste un an. Şi-aveam şi vise. În care desenam oameni alături de care mă vedeam pentru totdeauna. Oameni pe care, mai devreme sau mai târziu, i-am părăsit. Oameni care, mai devreme sau mai târziu, m-au uitat. Oameni care au renunţat la mine înainte ca eu să ies pe uşă. Şi oameni la care n-am vrut nici în ruptul sufletului să renunţ. Oameni care nu m-au mai vrut. Timpul e cea mai bună gumă de şters din toate câte există. Sau noi? Mai târziu a început ceva despre care credeam pe-atunci că este un sfârşit. Ce însă nu ştiam la momentul respectiv era că fiecare sfârşit are un... sfârşit. Şi uite-aşa, resentimentele şi tăcerile s-au transformat, încetul cu încetul, în cuvinte şi iertare de sine. Cu paşi mărunţi, dar siguri. Şi-aşa am ajuns la o cu totul altă destinaţie decât plănuisem iniţial, dar care este începutul de care nici nu visam că o să am parte. Nu ştiu dacă timpul poate vindeca totul. Dar un lucru ştiu sigur. Ameliorează. 

Am vise din nou. 

Inorog portocaliu.

Mi-am strâns vara într-o cutie cu berze... şi-am plecat!

Photo by Matze Bob on Unsplash

Mi-am prelungit vara cu câteva ore. Azi, cel puţin azi, am putut să cumpăr puţin timp. Sau poate să-l fur. Sau poate l-am primit. Poate îl merit. Pentru că după toate câte-au fost, mi-am bătut cu pumnii în piept şi-am strigat cu toată pielea că viaţa asta e frumoasă. Că dorinţele se îndeplinesc. Şi că există finaluri continuări fericite. 

Vara mea se încheie mâine la ora 9:52

Și nici nu mai ştiu unde se termină sufletul lui şi unde începe sufletul meu.

 
We could still be here December.

Photo by Brandi Redd on Unsplash

Mâine pe vremea asta zâmbesc!

Mi-a şoptit mie un inorog. Portocaliu chiar!

I'm heart over head over heels over you

Photo by Alyssa Strohmann on Unsplash

Mi-e dor de hainele tale în dulapul meu.

În loc să numărăm (n)oi

Photo by Lux Graves on Unsplash

Ghemuită sub pleoapele tale

îmi rog inima să bată mai în şoaptă,

chiar deloc dacă se poate,

pentru că visele tale

sunt cele mai bune

filme

în care m-am văzut vreodată.

În noaptea asta dormi

cu un singur braţ deschis,

de parcă în somn se zboară

cu o singură aripă,

am încercat să te trezesc

să nu care cumva să cazi în vis

şi să nu te mai ridici dimineaţă din pat,

dar te-am strigat până ţi-am uitat numele

şi n-am ştiut altul în afară de

Eu –

oricât m-aş striga

n-o să răspundă niciunul din

noi.

Nu-mi rămâne altceva de făcut

decât să mă întind lângă tine,

să închid ochii,

să-mi deschid braţele,

să-ţi fredonez pielea până în zori

şi,

din când

în când,

să tac.

Until we meet again.

Photo by Jeremy Yap on Unsplash

Nu vreau să fim oamenii ăia... care în loc să se privească în oglindă, 

se duc la cinematograf când vor să vadă puţină dragoste.

TREN

(poezie din punctuaţie de semne)

Ochii de apă primitivi mănâncă noroi unde aruncă cu privirea, 

                                                                             cli-pesc 

orişicând calcă prieten albastru – suflet de copil aromat. 

am propovăduit jocul 

oricum... 

"a fost odată ca niciodată" 

            cunoscut. 

cândva Prometeu cădea fugind mâncând pământul. 

liturgic, distrugător, simultan.

aruncă amar moş ene 

răni întredeschise înspăimântătoare cu... las. 

sex perfect ACUM. 

floarea presată de timp scapă albastru!                             epicmare 

ce ai face ieri. 

până dimineaţă strivesc sorcova surd!

awawawawa

ochii plini de sare cer august pentru că 

soarele cu fălci zâmbeşte – cerc fals. 

poate pleacă, simultan, umerii tăi clădind pantofi.

atunci nasc suflet de... carne? asurzitor 

dărâmam sori elocvent? 

sfântul verde sugrumă mila,

atunci fremătări goale ard cocotieri 

stricaţi

tâmplele. respiră lămâios, fără nehotărâre, 

firele de înaltă tensiune, cald 

sau răsună calorifere inimă în inimă 

efemer

destul peşte citeşte începutul mic al mamutului silenţios. 

unde împăratul plânge dungat? 

nisip: se iubesc limacşi 

coasta vizuală contează 

nemaiîntâlnit, apa fuge fericită, înecată ca 

"cântă, aleargă, zboară litigios, furios" se gândeşte inorogul miniaturizat

facem dragoste preţios 

când vocea pictează ochi imaturi, 

menstruaţie, 

prietenoase albine 

dacă întregirea dă ziduri. oriunde

papagali lărgesc liliputani 

şi cântec: piele doi jackpot sfârşit buze 

esteticiana mămăruţă 

cer fluture păduri fermoar vară eroi gene

copii Femei eminescu cutie soare

experiment dadaist împreună cu Miron Vlad-Tudor.

Cel mai greu e să te dezobişnuieşti de oameni

Şi n-a fost zi să nu ai suflet.

A fost odată ca niciodată

Photo by Mélanie THESE on Unsplash

Un lemur care iubea o ciocârlie care iubea o mangustă care iubea un lemur. Incapabili să-şi sincronizeze sentimentele unul pentru celălalt, au trăit alergând unul după altul până când au rămas fără picioare, fără şolduri, mâini, gât şi cap. Până s-au prefăcut în pietrele cu care aruncăm azi unii în alţii.

30

Photo by Gauravdeep Singh Bansal on Unsplash

Oamenii mei zboară mereu
către ţările calde.
Măcar tu să te întorci.