Decembrie 2011

Photo by Adelin Grigorescu on Unsplash

În ziua aia s-au înmulțit locurile care-mi amintesc de tine.

Pagină de jurnal, 24 septembrie 2012

Photo by Brandon Johnson on Unsplash

Sunt seri ca astea. Când mă plimb pe străzi cu degetele îngheţate şi respir aerul ăsta care pare identic cu aerul de atunci. De acum doi ani. Şi preţ de câteva minute mă simt teleportată în timp. Mereu înapoi, niciodată înainte. Apoi îmi dau seama că nu mai eşti. Aşa cum nici cel de toamna trecută nu mai este. Un altul e acum. [...] Cu toate astea… Acum ştiu că Adioul ăsta nu va mai fi urmat de un “mai rămân”. Linia finală n-a fost niciodată mai clară şi neîntreruptă ca acum. Nu mai există goluri pe care să le transform în portiţe de re-re-reîntoarcere. Ai fost cel mai frumos moment şi cele mai frumoase amintiri pe care nu le-am avut. Şi totul pentru că noi am fost doar în capul meu, iar imaginaţia mea ştie să facă lucruri frumoase. Plecarea ta a scos ce a fost mai frumos în mine. Şi pentru asta ai să contezi mereu. Nu atât pentru că ai plecat, cât pentru CUM ai plecat. Brusc şi Definitiv. Nimeni nu pleacă ca tine.

Ai fost primul care mi-a frânt inima. Ştiu că vor mai urma şi alţii. 

Am fost predestinaţi neîmplinirii de la bun început.

Mi-ai trecut

Photo by Daoud Abismail on Unsplash

Nu mi-a fost niciodată dat să văd atât sfârşit, cât am văzut astăzi 

în fiecare deget al tău care se legăna leneş în semn de salut.

Ce zi e azi?

Photo by Mari Dicu on Unsplash

Am trăit în sfârşit momentul pe care îl vânez de doi ani de zile. 

Şi acum... sfârşit.

Pierd numărătoarea

Photo by Nicolas Gras on Unsplash

Am stins lumina. Mi-e mai ușor să-ți scriu sau să mă gândesc la tine în întuneric. La urma urmei, abia dacă ne-am văzut în toți anii ăștia. Se putea foarte bine nici să nu exiști. Am stins lumina degeaba. Nu mai am nimic să-ți spun. Iar de scris, s-a scris deja tot. Pe scurt? Sunt în brațele în care (nu că trebuie, ci) VREAU să fiu. Și nu sunt ale tale.

XIII

Photo by Jingxi Lau on Unsplash

Aşa a fost să fie. Să ne vedem. Am avut un început de gol în stomac pe care creierul sau inima mea, încă nu ştiu care e mai deştept, l-a astupat imediat. Cu aer. De picioare au uitat amândoi să se ocupe. Am tremurat puţin. Am simţit puţin. Dar e bine. Cu timpul totul dispare.

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Ce e frumos rămâne.

So called "Soul Sister"

Photo by Elena Kloppenburg on Unsplash

Astă-noapte am dansat pe tăcerile tale. Le-am bătătorit bine de tot 

până n-a mai rămas nimic. Acum pot să crească din nou flori.

Yes, self-destructive

Cuvintele ştiu să facă şi lucruri frumoase

 

When you wake up to the sound

Of a thousand voices around

Can you hear the rattle of words

That only takes a heart to be heard?

Scurt moment de masochism: 3:12

One last note

Photo by Nguyen Minh on Unsplash

Nu am nevoie de tine să merg mai departe. Doar îmi doream să am. Şi asta mă doare cel mai tare. Că pot fără tine. Mai sceptică. Mai obosită. Mai închisă. Cu capul în pământ. Cu braţele încleştate. Şi picioarele grele. Dar pot.

Şi uite aşa, s-a mai încheiat un capitol.

I refused to get over you because I thought you weren't over me. But you were.

Baby, I cannot say if it is our love or the day that's ending.

Photo by Morgan Sessions on Unsplash

- Bine. Dovedeşte-mi că mă înşel. Uită-te în ochii mei şi spune-i numele fără să zâmbeşti.

Și ea a zâmbit.

"M-am băgat în asta fără să vreau... Știi... Și simt că îl am peste tot, că mi-a intrat pe sub haine, prin pantofi şi curând o să mă astupe cu totul şi... Ana, o să mă doară rău..." 

(24 septembrie 2010)

Atunci când eram mică mă gândeam că la 18 ani o să fiu un om mare. Mă imaginam înaltă, cu părul foarte lung şi manichiură franţuzească. Acum că am 18 ani, mă simt mică. Mult prea mică. Și nu sunt deloc cum credeam că o să fiu... Dar nu-mi pare rău.

And this is how I go

I am not everything you thought that I would be,

but every story I have told is part of me.

I leave you now but you have so much more to do

and every story I have told is part of you...

Să

Photo by Aleksandr Ledogorov on Unsplash

Hai să fim străini din nou!

Să ne întâlnim iar pentru prima dată, de preferat în acelaşi loc ca atunci. Să schimbăm puţin scenariul de data asta. Şi numele, dacă ajută. Să ne zâmbim pentru prima dată din colţuri diferite ale camerei. Să ne întindem mâna printre ceilalţi oameni ca să facem cunoştinţă. La atingerea mâinii mele să ţi se pară cunoscută pielea asta rece. Să îţi treacă prin cap că ne cunoaştem, dar că am uitat amândoi. Să mă întrebi dacă ne-am mai văzut. Să-ţi zâmbesc şi să-ţi spun că ne-am privit, fără să ne vorbim, în fiecare zi prin ochii altor oameni. Apoi să ieşim afară. Să cadă frunzele fără să se lovească. Să bată vântul fără să ţipe. Să ne plimbăm. Să mergem într-un parc. Acelaşi parc de atunci. Să aleg eu de data asta banca. Să fie cea de atunci. Să-mi spui că ţi se pare cunoscut locul ăsta. Să mă întrebi dacă ai mai fost vreodată împreună cu mine aici. Să-ţi spun că ne-am dat întâlnire zilnic în corpul altor oameni pe toate băncile chiar. Să fie frig. Să fiu îmbrăcată subţire şi să tremur. Să-mi spui că ai mai trăit asta o dată. Să te contrazic spunându-ţi că ai trăit-o de mai multe ori. Să îmi uiţi numele la fiecare şase minute şi de fiecare dată să îţi spun altul şi altul şi altul... Dar să nu ţi se pară niciunul potrivit pentru mine. Să îmi dai tu unul. Pe care să nu îl mai uiţi. Să întreb eu luna "de ce”. Şi luna să-mi răspundă. Să bată ceasul la nouă fix. Să fiu Cenuşăreasa. Să mergem călcând frunzele din prea mult dor. Să ne ţinem de mână. Să mă conduci până în faţa casei de data asta. Să mă îmbrăţişezi. Dar să nu mă săruţi. Sărutul trebuie să vină abia la a treia întâlnire.

Să ne cunoaştem din nou. Sau dacă nu, să fim iar doi străini. Şi să rămânem aşa. Măcar... ei se privesc atunci când trec unul pe lângă celălalt pe stradă. Şi, cu puţin soare, ajung şi să îşi zâmbească.

“The beginning is always today.”

Iarta-mă pentru că am făcut asta... este ultima dată.

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Şi da, poate celelalte fete sunt mult mai bune decât voi fi eu vreodată. Dar câte dintre ele ţi-ar fi adus zăpadă în octombrie?

Photo by Paul Streltsov on Unsplash

- Crezi că pot să fiu mereu o frunză?

- Da.

Îţi spun eu ce mai pot fi mereu: An.

Astăzi

Photo by Annie Spratt on Unsplash

Adevărul e că mai în toate dimineţile mă trezesc prost dispusă. Deschid ochii. Văd lumină. Mă încrunt. Îi închid. Îmi trag pătura peste cap. Mă ghemuiesc. Mă bucur de căldură. Încerc să mă bucur de liniştea pe care doar dimineaţa mi-o poate oferi. Încerc să nu mă gândesc la nimic. Degeaba. Prea multe gânduri. Mă încrunt iar. Oftez. "Mai stau 5 minute", îmi spun. "Încă 5 minute şi gata", îmi spun iar după o jumătate de oră.

Într-un final arunc pătura jos de pe mine ca să mă lovească frigul. Să mă trezească. Mă ridic repede şi mă duc spre uşă. Oglindă. Şi mă privesc aşa, aproape complet dezbrăcată, cu părul răvăşit şi gustul zilei de ieri încă în gură. Zâmbesc. Mă simt frumoasă. Şi strâng în pumn regretul că nu ai apucat să mă vezi în felul ăsta. Mă îmbrac. Magia dispare.

Astăzi m-am trezit la 11:11. Mi-am pus o dorinţă. Şi am uitat ce mi-am dorit. Ce aiurea, nu? Oricum mai mult ca sigur avea legătură cu tine. Mai târziu am văzut un avion. Dar nu mi-am dorit nimic, m-am simţit vinovată că uitasem prima dată. Dar nu-i nimic, mai sunt avioane, păpădii, gene, lumânări de zile de naştere şi ore fixe. Stau şi mă întreb, oare tu ai văzut avionul ăla azi? Şi dacă da, ce ţi-ai dorit? Şi dacă nu ţi-ai pus nicio dorinţă, ce te temi să îţi doreşti?

Astăzi am făcut un lucru nebunesc. O să-ţi povestesc eu într-o zi.

Warm October nights

You came and cuddled next to me,

Our noses brushed so close

I wished it was our souls...

În seara asta

Photo by Sixteen Miles Out on Unsplash

Un parc. Cânt. Piruete.

- Ce faci?

- Îi arăt timpului cum să se întoarcă înapoi.

- Şi timpul înţelege?

- Timpul e cea mai frumoasă balerină. Dar nu poate face piruete de la dreapta la stânga, ci doar de la stânga la dreapta.

- De ce?

- Aşa a fost învăţată de mică.

În seara asta m-am oprit pentru câteva secunde în singurul loc pe care îl putem numi "al nostru". Şi ghici ce? Nu mai era nici măcar luna. În seara asta am observat că cerul e mai întunecat deasupra casei mele. În seara asta am zâmbit când m-am privit în vitrina unui magazin.

În seara asta vreau să te visez. Să vii în cămaşa ta. Aia cu alb şi albastru.

I never let a good thing go

Photo by Fernando Rodrigues on Unsplash

În seara asta a plouat cu meteoriţi în mine. A fost plăcut. Și cald.