Photo by Mantas Hesthaven on Unsplash
Sunt o valiză. O valiză lăsată de izbelişte pe un peron de gară. Văd în jur alte valize, dar eu sunt diferită de ele. Eu nu conţin haine, cărţi, obiecte. Nu. Eu conţin amintiri, sentimente, emoţii, trăiri şi gânduri.
Era dimineaţă când el şi-a împachetat toate amintirile şi a plecat. S-a trezit şi mai trist decât de obicei şi a stat cel puţin o jumătate de oră privind-o în timp ce ea dormea. Era răvăşit. Nu mai putea, trebuia să plece. Am văzut că i-a scris o scrisoare lungă şi a lăsat-o pe pat, lângă pernă. Oare a găsit-o? Nu am reuşit să citesc ce a scris.
Apoi a început să caute în interioriul lui. Prima amintire pe care a găsit-o a fost primul lor sărut. Nu i-a fost greu să o găsească, era chiar acolo, lângă inima lui. Zăcea obosită şi stearsă. De îndată ce a găsit-o a împachetat-o frumos şi a aşezat-o în interiorul meu. A continuat să caute. A găsit multe trăiri, dar pe el îl interesau doar cele care aveau legătură cu ea. A găsit amintirea mirosului parfumului ei, a atingerii pielii ei, a frumuseţii ochilor ei. A încercat să le împăturească frumos şi ordonat, dar nu a putut. Mâinile îi tremurau, se simţea mult prea emoţionat aşa că nu s-a mai obosit să le aranjeze în altă ordine decât cea a haosului.
De îndată ce s-a eliberat de toate amintirile, a trecut la gânduri. Şi-a răscolit mintea. Toate gândurile erau împrăştiate: un "mi-a fost dor de tine" mai la dreapta, un "nu vreau să te mai văd" mai la stânga. A găsit multe gânduri, dar nu şi pe cel mai important. Căuta în neştire şi nu reuşea să îl găsească. În cele din urmă l-a găsit, acolo, în cel mai îndepărtat colţ al minţii sale, stătea bolnav şi prăfuit "te iubesc".
Şi-a îndesat toate gândurile, amintirile şi sentimentele în interiorul meu. Erau atât de multe încât cu greu m-a putut închide. Înainte să plece pe uşă s-a uitat înapoi privind-o pentru ultima dată; a murmurat ceva, dar nu am înţeles nimic din vorbele lui.
Apoi a plecat. Îi era destul de greu să meargă cu mine în mână pentru că toată greutatea emoţiilor îl copleşea. Aşa că a luat un taxi. Am ajuns pe peronul din gară. Am văzut că era dezorientat şi că trenul lui trebuia să plece din clipă in clipă. S-a uitat cu părere de rău la mine şi mi-a dat drumul. Acolo, în mijlocul culoarului. A vrut să scape de tot ceea ce l-a legat de ea. Nu s-a uitat înapoi, ci s-a urcat direct în tren.
Sunt o valiză. O valiză lăsată de izbelişte pe un peron de gară...
This comment has been removed by the author.
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDelete1.1
ReplyDeleteSunt un ghiozdan. Un ghiozdan lasat cu grija pe un peron de gara. Vad in jur valize si ghiozdane, si suntem toate la fel. Nu stiu daca contin haine, carti sau obiecte, dar aşa cred. Ce altceva poate fii intr-un ghiozdan? Acum o astept pe ea ca sa plecam amandoi in excursie. Suntem cei mai buni prieteni. M-a lasat aici de ceva timp, dar trebuie sa vina. Mi-ar placea sa fiu mai mult decat un ghiozdan. Mi-ar placea sa nu mai fiu folosit ca un bagaj pentru indesat.
Era tarziu cand si-a dat seama ca trebuie sa isi despacheteze inima si sa plece. Inima ei era scoasa de mult, invelita in celofan. Celofan din ala bun de la bunica, nu din asta de oras. Nu mai se face celofan ca pe vremuri. Si nici inimi. Nu mai dormise de o luna. Nici nu isi mai aducea aminte ultima data cand a fost fericita. Nu stia de ce vroia asa mult sa isi despacheteze inima si sa o lase cu el. Poate credea ca e stricata si nu o mai poate repara. Poate vroia sa ii lase neaparat ceva. O inima stricată, dar era inima ei. Se simtea pierduta, fara inima, fara speranta, fara el. A vrut sa ii scrie o scriisoare, dar era prea intuneric sa mai vada. Prea obosita sa mai scrie. Prea goala ca sa mai viseze. Putea deschide lumina, dar nu vroia sa il trezeasca. S-a apropriat usor de el si l-a sarutat pe frunte. L-a privit timp de cateva minute fara sa clipeasca, ca o vaca care se uita in zare. Ca o caprioara care se opreste in mijlocul padurii si asculta atent la fosnetul frunzelor. Ca un iepure care a vazut un pradator si se pregateste sa fuga. Isi ia inima in dinti, si ii pune inima pe noptiera. Inima ei era neobisnuit de mica. Poate ca in trecut a fost mai mare. Dar acum nici nu o mai recunosteai ca pe o inima. Doar sunetul ei si vibratia ei slaba te ajuta o sa identifici. Poc, poc...poc, poc...poc, poc. Afara ploua. Ea statea langa geam, plangea si tremura. Dar nu o auzea nimeni. Sunetul ploii astupa orice zgomot. Era enervant de linistitor.
1.2
ReplyDeleteA incercat sa isi aduca aminte prima amintire cu ei amandoi. Desi nu mai avea inima, ii era foarte usor sa isi aminteasca. Nu mai simtea nici o emotie, dar isi amintea. Prima amintire pe care a găsit-o a fost prima noapte impreuna. Erau la o petrecere. El era foarte aerian, dar extrem de carismatic. Purta cel mai urat tricou de Craciun care l-a vazut. Ea era imbracata intr-o fusta scurta si in pulover foarte fin. Nu prea zambea pentru ca inca isi mai aducea aminte de fostul. S-a despartit de mult de el, dar ii era greu sa il uite. Ea era pe balcon si se uita la lumea de pe strada. Copii care se dadeau pe sanie. Cupluri care se bucurau de zapada. Si deodata el apare cu doua pahare de Eggnog. Ea i-a spus ca nu bea alcool. Se pare ca nici el. I s-a parut amuzant. Era ceva foarte familiar la el, dar nu stia ce. Poate era atrasa de el. Sau poate nu. S-a gandit sa ii dea o sansa. Poate ca era singura si avea nevoie de companie. Poate ca era frig pe balcon si vroia pe cineva care sa o incalzeasca. GRRR! Deodata s-a trezit din visat. El s-a invartit pe cealalta parte a patului. S-a uitat la el cu un suras. El era aiuritul de la petrecere. Vroia sa isi aduca aminte mai mult. A continuat să caute. Oh, da. Si-a adus aminte de noaptea in care au ramas fara benzina in mijlocul padurii. Amandoi erau foarte speriati. Poate el incerca sa para mai curajos, dar in mod sigur era mai speriat decat ea. Au lasat masina pe drum si au inceput sa cauta o cabana fiindca se facea foarte frig. El facea glume foarte proaste care o speriau. Dar a luat-o in brate si l-a iertat. Au gasit o cabana dupa o jumatate de ora. Au batut la usa dar nu a raspuns nimeni. S-au uitat pe geam, dar parea parasita. El incerca sa vada daca poate sa forteze usa, dar ea a gasit o cheie sub prag. Au intrat inauntru. Lumina nu mergea, dar au gasit un semineu. El s-a apucat sa faca focul, in timp ce ea s-a dus sa caute cat mai multe plăpumi. Cand el a terminat de facut focul, ea deja pregatise un loc de dormit langa semineu. L-a rugat sa se duca langa ea ca sa o incalzeasca. El s-a dus la picioarele ei, si si-a bagat usor capul sub plapuma. A inceput sa o sarute usor. Ea avea picioarele reci, asa ca i-a parut bine ca sunt incalzite de corpul lui. El o saruta usor pana ajunse la coapsele ei. Mereu i-a placut sa fie sarutata pe interiorul coapselor. Semineul lumina camera intr-o lumina calda. Focul sfaraia usor. El a continuat sa ii exploreze corpul pana a ajuns la sanii ei. Mereu ii saruta mai mult sanul stang decat cel drept. I-a umezit usor sfarcul cat sa se intareasca. Si-a pus dintii in jurul sfarcului, dar nu a muscat. Vroia sa o intarate. S-a apropiat usor de buzele ei, dar nu a sarutat-o. Doar incerca sa o ademenasca ca ea sa il sarute intai. O inebunea cand facea asta, dar ii placea la nebunie. El s-a lasat in jos si a inceput sa o sarute pe gat. Inca i se mai simtea parfumul. S-a apropiat usor de lobul urechii ei stange. Era o senzatie interesanta pentru ii simtea sbuzele, dar le si auzea. Nici nu mai simtea frigul. Mainiile lui erau pe tot corpul ei. Ii placea sa o tachineze, sa o chinuie, sa o excite. Simtea cum doua degete coboara usor pe corpul ei pentru a se juca cu cli... GRRRR! El s-a intors pe cealalta parte a patului. Ea nici nu mai isi amintea ce facea langa geam. Nu intelegea cum visele ei sunt atat de intense si asa pline de senzatii.
1.3
ReplyDeleteII placea sa isi aduca aminte, dar ii placea mai mult sa simta. S-a decis sa isi exploreze mai mult sentimentele. Si-a răscolit mintea in cautarea unor emotii de data asta. Mintea ei era un haos. A gasit un "Mi-a fost dor de tine" undeva in partea de vest si un "Nu vreau să te mai văd" in partea de sud-est, dar nu asta cauta. Stia ca trebuie sa isi faca ordine in minte, dar nu a avut timp, nu a putut, nu a vrut. Cauta neincetat, dar nu reusea sa gaseasca ce isi dorea cel mai mult. Poate nici nu mai stia cum se simte. Poate nici nu mai isi amintea cum arata. Stia ca pus-o undeva, dar cum nu avut grija de mintea ei, acum tot era un haos. Si-a adus aminte ca exista undeva in mintea ei un loc foarte intunecat unde nu a fost niciodata fiindca i-a fost foarte frica. Dar acum trebuia sa mearga acolo. Nu avea nimic de pierdut. S-a indreptat rapid catre locul unde ii era cel mai frica sa il viziteze. Era intuneric, era frig, era doar in mintea ei. Dar parea asa real. Mergea incet fiidnca nu vroia sa cada intr-o prapastie. Deodata vede o luminita. Se aproprie si vede un copil mic. Isi da seamna ca recunoaste copilul. Este ea. Dar ceva este in neregula cu copilul. Pare ca plange. Incearca sa ii puna mana pe umar, dar copilul se intoarce brusc la ea cu ochii scosi din orbite. Se sperie si isi da seama ca in jurul ei e plin de ochi. Fuge fara sa se uite inapoi si deodata se aud niste tipete infioratoare. Se uita inapoi si isi da seama ca este urmarita de cineva care arata ca ea. Fuge din ce in ce mai tare. Tipetele nu se opresc, ba chiar se aud mai tare. Se uita in spate, si aceasta entitate e chiar in spatele ei, tinand un cutit in mana. Cutitul pare plin de sange si in varful pare sa fie o bucata ramasa de ochi. Alearga din ce in ce mai tare, cand vede o piramida din piatra neagra. Urca scariile repede, dar pare ca nu se mai aude nimic. Se uita in spatele ei, e singura. Se apropie de intrarea piramidei si vede ca inauntru e o lumina foarte puternica. Intra si simte o caldura cum nu a mai simtit de mult. Observa ca in centrul piramidei este o piatra pe care se afla sursa luminii. Alearga entuziasmata spre piatra, dar piatra pare ca se indeparteaza. Alearga din ce in ce mai tare, dar piatra parca e si mai departe. Deodata se impiedica si cade. Nu o doare la fel de tare cat o doare faptul ca nu poate ajunge la piatra. Se uita la picioarele ei si vede ca raniile proaspete ii sangereaza. Isi ia picioarele in brate si isi inchide ochii. Incearca sa se bucure de caldura din interiorul piramidei. Dar isi da seama ca piatra pe care sta e rece. De ce piatra e rece, daca interiorul piramidei e cald? Deodata simte caldura din ce in ce mai puternica. Desi are ochii inchisi, vede foarte multa lumina. Isi deschide usor ochii. In bratele ei gaseste un "Te iubesc".
1.4
ReplyDeleteStia ca trebuie sa faca ceva. Acum era momentul. Si atunci m-a luat pe mine. Nu stiam ce face, dar simteam ca tot indesa ceva. Si nu se mai oprea. Imi simteam buzunarele cum plesnesc. Imi auzeam fermoarele cum scartaie. M-a inchis cu greu si durea foarte tare, dar eram fericit fiindca mergeam in calatorie. Mereu mi-a placut sa calatoresc. Inainte sa iasa din camera, a privit inapoi si a murmurat ceva. N-am inteles, dar banuiesc ca a spus ca mergem in cea mai frumoasa excursie. Cel putin asta vroiam.
Am iesit amandoi afara unde era foarte frig si intuneric. Nu mai ploua, si parea ca rasaritul apare. O masina galbena s-a oprit in fata noastra. Am intrat amandoi pe bancheta din spate si ea a zis "Strada Purgatoriului, nr. 2". Nu stiam unde mergem, dar suna bine. Calatoria cu masina galbena a fost scurta. Nu a vorbit nimeni. Erau manele pe fundal. Cam de prost gust, dar eram prea entuziamat ca sa imi pese. Mergeam in excursie pana la urma. Poate chiar in Saint-Tropez, prin America si prin Africa; ca trece viata; ragadaga da. Ne oprim pe o strada cu o cladire foarte mare. Era toata alba. Desi nu era inca foarte luminat afara, cladirea stralucea.
Intram inauntru si gasim o gara foarte mare cu un singur peron. Mi s-a parut foarte interesant. Si totul era foarte curat inauntru. Mergem pe la mijlocul peronului unde erau foarte multe valize si ghiozdane. Era ciudat ca nu era nimeni langa bagaje, dar poate toata lumea s-a dus sa isi ia cafea. Era totusi dimineata. Ea ma lasa incet jos si pleaca. In mod sigur e obosita si vrea niste cafea. De abia astept excursia asta. Ma cam inteapa tot ce am inauntru, dar ma obisnuiesc. Trebuie sa vina inapoi in orice moment. Mi se pare ciudat ca am plecat acum cand am vazut-o asa fericita. Nu am mai vazut-o fericita de foarte mult timp. Daca m-a lasat aici singur cu restul bagajelor? Daca a vrut sa scape de toate setimentele neplacute si le-a indesat in mine? Daca s-a intors inapoi acasa fara mine?