Aşa am fost întotdeauna. Am apăsat pe acceleraţie, cu toate că ştiam că podul e rupt. M-am grăbit mereu către cele mai nepotrivite destinaţii. Prăpăstii. Mi-am grăbit toate sfârşiturile de până acum. Accelerez mereu către dezastru când conduc de una singură. Dar încerc să apăs pe frână atunci când volanul se află în mâinile altcuiva. Şi apoi mă întreb cum de-am ajuns aici.
Aviz amatorilor: ţineţi-mă de mână purtând centura de siguranţă.
nimic nu se compara cu adrenalina apasarii pe acceleratie chiar stiind ca in fata ta se afla prapastia. pt ca speri mereu ca te vei opri fix pe margine. sper ca ai reusit pana acum :)
ReplyDeleteDe fapt sper ca până ajung la margine, într-un mod cu totul miraculos, să se construiască la loc podul. :))
ReplyDeletelike like
ReplyDelete