Tragem fermoarul de la piept. Afundăm uşor mâinile să ne murdărim de puţin suflet. Apoi călcăm tastele cu vârful degetelor. Dar partea cea mai importantă nu ajunge, mă, pe ecranul celuilalt. Rămâne pe tastatură. Nu-i de mirare că nimeni nu mai înţelege nimic.
cat de frumos ai zis in cateva cuvinte.. .
ReplyDeletebravo ma, bine punctat.
mulţumesc :)
ReplyDeletepfff, izbitor de adevarat!
ReplyDeletefrumoasa observatie...
ReplyDeleteolimpiu
http://cantomorala.blogspot.com/