Photo by Muhammad Ali on Unsplash
Mi-e greu să trăiesc din mine. Recidivez și mă întorc la vechile mele obiceiuri. Biciul e mereu pe masă. Spatele meu mereu dezgolit. Eu niciodată perfectă. Mi-e greu să mă țin în brațe. Pielea mi-e adăpost și temniță. Nu mai înțeleg nimic privind în afară din spatele ochilor mei. Sau înăuntru, dincolo de ei.
Îmi vreau obrajii uscați, pielea netedă, tăcerea liniște. Mă vreau aproape și departe în același timp. Îmi vreau brațele în jurul meu strângându-mă fără urmă de ranchiună. Îmi vreau somnul greu și visele ușoare. Tălpile prinzând rădăcini. Palmele deschise dându-și voie să primească.
Sunt foarte obosită. Mâine o să fiu mai bine. Abia atunci.
Give me all I never knew,
Give me something to hold on to.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.