Aș fi fost toată un plămân de nefumător,
aș fi respirat cu amândouă mâinile
cu fiecare celulă și fir de păr,
aș fi dezrădăcinat toate pădurile dintre noi,
aș fi înțepat cu un ac fiecare balon
și fiecare trup pe care l-aș fi bănuit
că ascunde măcar o fărâmă de aer –
toate astea cu pofta și foamea
pe care numai un om flămând de un altul
le poate avea.
Dar distanța nu e doar aer.
Distanța e și tăcere,
orgoliu
și uitare,
iar eu n-am cum să lupt cu atâția monștri
și să rămân întreagă.
Nimeni nu ne iubește pe jumătăți.
Nimeni nu ne iubește nici întregi,
dar asta e altă poveste.
mi-ai atins o coarda hipersensibila care a stimulat glandele lacrimale.
ReplyDeletee genul ala de sentiment de care ti-e dor...
Mă bucur! :)
ReplyDeletecateodata prea mult aer inseamna acelasi lucru cu prea putin
ReplyDeleteai un blog frumos
>:D<
mulţumeeeesc, te mai aştept <3
ReplyDelete