Te-aş pândi când dormi
şi mi-aş dona mie
toate aluniţele tale –
aşa n-ai face niciodată cancer.
Aş interzice tutunul,
alcoolul,
furtunile solare
şi toate dezastrele umane
care-ar putea să-ţi atingă un singur fir de păr,
care ar putea să-ţi distrugă celulele pe care le aerisesc zilnic.
Aş săpa kilometri de şanţ
doar să-ţi aduc puţină mare.
Ți-aş amortiza căderile
cu mine.
Ți-aş visa coşmarurile
fără să ţi le povestesc a doua zi
ţi-aş trăi fiecare traumă din copilărie
fiecare zi în care te-ai dus acasă şi-ai vrut să plângi
dar n-ai putut,
aş plânge pentru tine
ţi-aş așeza lacrimile mele în ochi
doar să te văd feri...
Iar la urmă
m-aş da dispărută
şi-aşa
nu te-ar mai putea distruge nimic.
şi mi-aş dona mie
toate aluniţele tale –
aşa n-ai face niciodată cancer.
Aş interzice tutunul,
alcoolul,
furtunile solare
şi toate dezastrele umane
care-ar putea să-ţi atingă un singur fir de păr,
care ar putea să-ţi distrugă celulele pe care le aerisesc zilnic.
Aş săpa kilometri de şanţ
doar să-ţi aduc puţină mare.
Ți-aş amortiza căderile
cu mine.
Ți-aş visa coşmarurile
fără să ţi le povestesc a doua zi
ţi-aş trăi fiecare traumă din copilărie
fiecare zi în care te-ai dus acasă şi-ai vrut să plângi
dar n-ai putut,
aş plânge pentru tine
ţi-aş așeza lacrimile mele în ochi
doar să te văd feri...
Iar la urmă
m-aş da dispărută
şi-aşa
nu te-ar mai putea distruge nimic.
parcă mă scrii
ReplyDeletezâmbesc :)
ReplyDelete