Photo by Patrick Robert Doyle on Unsplash
Apasă.
Aşteaptă.
Vorbeşte.
Folosirea abuzivă se pedepseşte.
În metrou
cu o dicţie perfectă
fiecare îşi recită în gând ceea ce
zilnic
ascunde sub piele –
cea mai simplă poezie pentru oameni mari.
Suntem traficanţi de suflet viu
şi n-avem nicio remuşcare.
În drum spre casă mă latră toţi câinii –
se spune că frica, odată intrată în oase,
e doar un cod de bare
după care eşti recunoscut,
eşti Om.
Folosirea abuzivă a tăcerii nu s-a pedepsit niciodată.
Cum de nu ne balbaim cand ne recitam in gand poeziile?
ReplyDelete