N-o să te mint. Nu te vreau. Îmi pare rău, dar ăsta e adevărul. Nu o lua personal, te rog. Singura problemă e că atunci când apari, pleacă vara. Niciodată nu v-aţi înţeles. Conflicte vechi. Ştiu. Niciodată nu ne-am înţeles. Eu îţi cer soare, tu îmi dai ploi, îţi cer căldură şi îmi dai frig, îţi cer fericire şi îmi dai melancolie. Mi-e teamă. De obicei când apari, totul se schimbă. Inclusiv eu. Cad în capcana ta. Devin tristă pe măsură ce totul se întunecă, iar albastrul, galbenul şi verdele se îneacă în griul tău ucigaş de zâmbete, speranţe şi vise. Nu vreau să ajung din nou aşa. Promite-mi că nu vei lăsa să se întâmple asta, promite-mi că o să mă înveţi şi tu să fiu fericită. Cu ploaie, frunze ruginii, ceaţă, alei umede şi flori moarte. Promite-mi asta şi... îţi promit şi eu că o să încerc să te iubesc.
Cu drag, eu.
P.S.: Nu vreau să îmi mai fie frig…
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.