Îmi ocrotesc durerea,
traumele și anxietățile
de ochii celor din jur
din egoism,
nu din teamă –
cu cât tac mai mult,
cu atât îmi rămâne mai mult din mine,
e ca și cum
m-aș pune la păstrare
pentru zile negre,
puțin
câte
puțin
câte
puțin
până o să știu că sunt
îndeajuns
pentru orice viitor
voi vizita
sau
mă va vizita –
zilele trec
și eu stau de strajă
deasupra comorilor mele
ca un dragon care
doarme mereu
doar cu un ochi închis.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.