Capul îmi vâjâie, inima-mi tună și-mi sfărâmă coastele. Umerii mei se clatină, dar nu cad. Vreodată. Când viața mea e întoarsă pe dos, totul capătă mai mult sens. Cu cât e mai mult haos, cu atât sunt mai vie. Cu cât mi se mușcă mai adânc din suflet, cu atât sunt mai întreagă. Paradoxuri peste paradoxuri. Urletul mi se preface în râs. Râsul mi se preface în zâmbet. Zâmbetul mi se preface în urlet. Trăiesc.
How rare and beautiful it truly is that we exist.
No comments:
Post a Comment
Vorbește-mi.