Preaplinuri

Photo by Micah Williams on Unsplash

Înghesui de zor în mine și tot nu reușesc să-mi umplu golul. Oricâte femei mi-aș fi, oricâte fețe aș avea, oricâți oameni aș iubi, nu e niciodată îndeajuns. Oricâte momente frumoase și urâte aș trăi, oricâte vise și coșmaruri mi-aș înghesui printre oase, tot nu reușesc să umplu spațiile goale. Nu ajung niciodată la saturație. Nu reușesc să ajung în momentul în care să mă satur, să mulțumesc frumos și să mă ridic de la masă. Se ascunde multă foame în mine. Și nu știu din ce să mai mușc să dobândesc senzația de întregire. Nu știu din cine să mai rup să-mi astup prăpăstiile dintre coaste. Nu știu ce aș putea fura, ce obiect, ce om, ce moment, ce senzație mi-ar putea acoperi lipsurile. Nu știu de unde să mai tai, de unde să mai sfâșii, de unde să mai decupez, ca apoi să ascund cu lăcomie în mine. În piept, în tălpi, în încheieturi, în umeri, în glezne. Golurile în stomac nu sunt decât treapta de jos. 

Tânjesc după preaplin. Tânjesc după oameni care să-mi poată suci și mințile și capul și sufletul și sângele în vene. Tânjesc după pacea și liniștea pe care, din cine știe ce motiv, nu-mi dau niciodată voie să le am. Tânjesc după oameni care să fie în stare să mă facă să-mi pun la îndoială ideile. Care să fie capabili să-mi demonteze piesă cu piesă convingerile. Oameni de la care să am ce să învăț, fără să încerce să mă educe. Oameni de la care să fur. Și oameni lângă care să mă șlefuiesc singură, fără să încerce să mă schimbe într-o variantă care să fie mai avantajoasă pentru ei. 

Tânjesc după mine. Tânjesc după mine, așa cum știu că aș putea fi, dacă aș începe naibii odată să-mi însoțesc cuvintele de fapte și să părăsesc zona asta de confort care îmi sufocă tot potențialul. Tânjesc după mine, așa cu lipsuri, goluri, carențe, tânjesc după mine știrbită, dar suficientă mie însămi. Suficientă mie însămi – doar așa aș afla ce înseamnă preaplinul. Nu Groapa Marianelor pe care încerc să o umplu e problema – neacceptarea și neasumarea ei este.

Aviz amatorilor: nu încerca să îmblânzești ceva care nu știe cum să fie altfel decât sălbatic.