Trecem prea uşor peste momentele care ne-au făcut fericiţi. Momente şi nu perioade – fracţiunile alea de viaţă desprinse parcă din filme în care tot ce mai lipseşte e muzica de fundal. Uneori, cu puţin noroc, s-ar putea chiar să-ţi dansezi viaţa pe melodia ta preferată. Toate momentele astea, odată trăite, se uită. Ne mai amintim uneori de ele, aşa... dimineaţa la o cafea când nu mai ştii ce să-i spui celui din faţa ta sau cum să-l priveşti în ochi. Cu privirea în cafea vei spune "Băi, mai ştii ce mişto era când...", cafeaua o să tacă, dar cel din faţa ta cel mai probabil o să-ţi spună "Daa, chiar era! Ce chestie, am şi uitat de asta". Credem că orice băutură e interesată să ne asculte amintirile de când eram fericiţi. Altfel nu-mi explic de ce de fiecare dată privim în jos în locul ochilor celui din faţa noastră. Am spus stop. Și mi-am înfăşurat strâns sufletul în toate momentele care m-au făcut să zâmbesc şi să simt că, cel puţin preţ de câteva minute, am avut totul. De mână, în braţe sau departe, nu mai conta. Îl aveam.
Eu nu am doar un atunci care mă face să zâmbesc.
Chiar merita de memorat asemenea momente.Pentru ca zambetul nu e doar un efect specific.Mi-a placut mult.Treci si pe la mine.Te astept.
ReplyDeleteMomentelea alea raman si nu se uita niciodata...si oricum mereu vor aparea momente placute care vor merita rememorate pt ca ne-au adus zambete, fericire...chiar si cele care au adus durere... :D
ReplyDeleteMulţumesc! Mă bucur să văd că mai trece cineva pe aici :D
ReplyDelete