Friday, October 1, 2010

Să iubesc întunericul


Photo by Luis Tosta on Unsplash

Aşteaptă-mă cu lumina aprinsă. Eu nu sunt ca tine, eu nu sunt prietenă cu întunericul. Nu mă iubeşte şi nu îl iubesc. Cred că e invidios pentru că îmi place lumina atât de mult. Spune că lumina este pentru cei slabi, pentru cei care nu ştiu să îşi folosească inima ca să vadă. Aşa că lasă lumina aprinsă până când ajung la tine. Nu vreau să calc pe amintiri. Nici să mă împiedic de propriile-mi gânduri. Ştiu că preferi întunericul, dar ai răbdare până o să ajung acolo. Distanţa e mai mică decât pare. Suntem la o aruncătură de "am nevoie de tine". La doi paşi de "îmi lipseşti". La un cuvânt de "noi". Sunt aici. Înveleşte-mă. Sărută-mă de noapte bună. Stinge veioza. Îmbrăţişeză stelele. Iubeşte-mă în întuneric. Şi aşa voi ajunge să îl iubesc şi pe el.

No comments:

Post a Comment

Vorbește-mi.