Haiku #7

Photo by CHUTTERSNAP on Unsplash

I can still see light

Soaring out of your chest – you

Never left yourself.

Aniversare

Exoplanet - prima mea pictură, 31 mai

28 de ani, dar și primul meu an de terapie. Ambele împlinite azi. Nu am plănuit ca prima mea ședință de terapie să aibă loc de ziua mea. Așa s-a nimerit, și am ales să iau asta ca pe un cadou făcut mie însămi. A fost și este cel mai frumos cadou pe care mi l-aș fi putut face vreodată și nu mă văd renunțând vreodată pe deplin la obiceiul ăsta. Un an mai târziu sunt într-un cu totul alt peisaj din punct de vedere emoțional. Chiar dacă mai am destule de vindecat, mai am și destul timp în față. Încerc să învăț să am mai multă răbdare cu mine. Încerc să învăț să nu mai pun atât de multă presiune pe mine și să-mi dau voie să nu fiu perfectă. Acum un an, nu m-aș fi gândit că voi fi aici. Sper și cred că voi fi surprinsă și anul viitor. 

Privesc adesea în urmă la versiunile mele din trecut (27, 26, 25 etc.) și mă bucur că pot să le privesc, pe fiecare dintre ele, cu dragoste, compasiune și înțelegere. Încă mai am de învățat că nu trebuie să treacă atât de mult timp ca să fiu indulgentă cu mine. Chiar ieri am citit articolul ăsta – și mi s-a părut o coincidență atât de frumoasă, de parcă toate acele cuvinte și-ar fi dorit să mă cunoască!

Am speranță.

Truths to live by

Photo by pawel szvmanski on Unsplash

You tried to make the truth less true

by living with your eyes closed.

Thank God nobody is able to 

carry on like this forever,

and you –

you are now learning it the hard way.

(Are there any other means for us to learn?)

The darkness tired out your longings

for what's still yet to come,

but the future 

doesn't need anyone's invitation –

who do you think has been banging and 

raging at your door all this time?

Your neighbors are begging you 

to open the lock –

no one on your street has slept in months,

and I think it's safe to say that 

letting the future in could now 

be considered community service.

I guess that the real question is

what will it take for you to live?

If you were to ask me,

the only thing that could lure you out

is knowing that God 

didn't need to steal any man's rib

so He could create you.

You have always been your own.

You have always had someone to belong to.

There's a party going on in here

It's been happening for many years

And even if it all goes bad

It was the best time we ever had.

Black magic

Photo by freestocks on Unsplash

You've dipped your tongue deep into my sorrows and said –

"this would go well with fries, 

KFC should make a sauce out of your sadness,

I'm sure they'd hit the jackpot"

and I think it's funny that

you're always thinking about hitting the jackpot,

as if it wasn't enough for you

to win just by being born,

haven't you heard that lightning

doesn't strike twice?

It's surreal to watch you

turn this mountain that 

has been resting on my shoulders

into pebbles, 

just by touching it with your fingers –

I believe this is the kind of magic 

that caused the burning of the witches

and your desire to devour all of my grief

should be the definition of greed

in every dictionary.

It should be forbidden to try saving someone

who is not ready to save himself.

You cannot sentence someone to live

the life that they deserve,

believe me, I tried.

Easy they come, easy they go

I jump from the train, I ride off alone

I never grew up, it's getting so old

Help me hold onto you.

The perks of being numb

Photo by pawel szvmanski on Unsplash

My heart is aching

and I don't know any lullaby,

that could hush the pain

away.

So I scream.

Slaying ourselves for a living

Photo by Elti Meshau on Unsplash

His black eye 

was howling at me

a story of

smoke,

inner dragons

and rage –

the worst kind of hell

that any God

would ever make.

I asked him,

"Who did this to you?" –

he didn't say a word,

but simply stared 

in the mirror

with a smirk

on his face.

Multe luminițe și un singur tunel

Photo by Jake Blucker on Unsplash

Sunt pe drumul cel bun. Pentru că e drumul care duce la mine. E imposibil să mă rătăcesc, chiar dacă mă mai opresc, din când în când, la un popas cu toate comportamentele și gândurile de care vreau să scap. E greu să renunți la cine ai învățat să fii. Dar uneori e al naibii de necesar și sănătos. Trăiască terapia – ca să putem trăi și noi!

Annie says "You see, this is why I'd rather be alone."

A watched pot never boils. Why do I keep forgetting this?

On silence and other demons

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

There was poetry in every

verse of my silence –

I simply

couldn't let it out 
of my chest,

so please

don't be bitter

that I'm now able

to lay my soul

on paper,

we both know that

if it weren't for you

I wouldn't have

anything to lay down

to begin with.

I guess that what I'm trying to say is

thank you for being there

even long after
I've withdrawn from myself –
I know it must not have been easy
to look after a shell.

Cel mai bun an din viața mea

© Vladimir Kush

Am poftă de viață. Am poftă de artă, muzică, filme, teatru, muzee, scris. Am poftă să învăț să pictez. Am poftă de munte, de concerte, de festivaluri, de mare. Am poftă de primăvară, de vară, de role, de baschet, de vânt, de trenuri. Trăiesc din nou după mult timp. Și nu oricum, trăiesc așa cum îmi tot doream în timpul ăsta. Simt că am stat pe loc o perioadă mult prea lungă de timp, iar picioarele îmi sunt recunoscătoare că le las să alerge din nou. Îmi joacă sufletul în ochi și sângele în vene. Am început să mă inspir de una singură, dar mă inspiră și cel care îmi dă târcoale.

Îmi place din nou cine sunt și îmi zâmbesc când mă privesc în oglindă. Sunt de aceeași parte a baricadei, am dat la pace cu mine însămi și am urcat armele în pod.

Anul care a trecut a fost unul dintre cei mai grei ani din viața mea, dar totodată anul în care am cules cele mai multe roade. Am început să merg la terapie în iunie – fix de ziua mea de naștere, pe patru. Fără îndoială a fost și este cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată în mine și, totodată, obiceiul la care știu că nu voi renunța pe deplin niciodată. Efectul bulgărelui de zăpadă – am slăbit 15 kilograme, am început să ies mai mult afară, să socializez, să mă distrez, am început să mă înțeleg, să îmi cunosc pattern-urile, să le identific ca mai apoi să știu cum să le ocolesc. Mi-am dat voie să mă iert și să mă vindec. Au început să-mi placă ochii mei. Mi-am schimbat viața la 180 de grade. Sunt fundamental recunoscătoare, atât mie, cât și Andreei (terapeutul meu) care m-a ghidat ținând lumânarea în tot timpul ăsta în care am bâjbâit prin beznă, deși știa foarte bine unde era ușa de scăpare. Și întrerupătorul. Totul a fost doar o chestiune de timp. Totul este doar o chestiune de timp. Și o chestiune de noi înșine. 

Recunoscătoare îi sunt și lui Danielei, care a trecut prin tot procesul ăsta cu mine și nu a grăbit niciodată pasul, chit că poate se plictisise să vadă același peisaj de luni de zile. A știut când să-mi vorbească și a știut când să-mi tacă, iar ăsta este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai dificile lucruri de stăpânit. A fost acolo la fiecare oftat, fiecare atac de anxietate, fiecare îndoială sau sentiment de deznădejde. Dar și la fiecare moment de bucurie, fiecare râs și licărire de speranță. 

Mai am mult de lucru cu mine. Dar e bine, îmi simt mintea liberă, iar urmele de la lanțuri nu dor și au început deja să se ducă. Îmi vine să urlu de bucurie când mă gândesc la cât de clare și frumoase îmi vor fi gândurile un an de acum înainte, dacă continui să fac ce am făcut până acum.

Vreau să nu uit vreodată că există apropiere după distanță, zâmbet după lacrimi, sănătate după boală, încredere după trădare și senin după furtună. Există iertare și blândețe după cruzime față de noi înșine. 

Viața ni se va întâmpla oricum, indiferent dacă o trăim cu capul vârât în nisip sau privind prezentul drept în ochi. Așa că am învățat să mă ascund mai puțin de mine însămi. Las luminile aprinse în mine mai des. Nu mă mai tem de ce mi se ascunde sub piele. Și când pun seara capul pe pernă, încerc să nu uit să-mi zâmbesc și să continui să-mi fiu recunoscătoare pentru tot ce am reușit să fac față de mine însămi. Pentru că nu a fost puțin lucru.

Finders keepers

Photo by Mary Sill on Unsplash

I've lost my mind in his dimples

and all of my perspective

while I was staring at the dark spot

that sits on his right temple –

a mark that marks

a slice of the darkness

he used to devour

every morning

for breakfast.

He lost all of my fears when

I made the mistake

of misplacing them 

in his hands

just for a moment,

while I was laying my soul

inside of his collarbone –

but I'm not going to hold that

against him or myself.

You see,

I'm now scattered

all across his moles – 

there's a galaxy made of 

everything I ever was

swarming across his skin, 

and I know he has a black hole

hidden right under his sleeve.

I'm okay with never getting out.

Să nu te mulțumești niciodată cu zahărul de pe masă atunci când se ascunde miere în dulap. Oricât de greu s-ar deschide borcanul. Sunt fericită și inspirată – nu credeam că stările astea pot coexista.

Hometowns & inner demons

I've danced my way through the city while listening to songs that used to tear my heart out. 

I've come full circle. I've never been more grateful to myself.

Serendipity vs Vicissitude

Photo by Alexander Popov on Unsplash

I've been so busy

chewing on the distance

that all this air 

between us

has set my teeth on edge.

And you...

You're taken out of

some postmodern fairy tale

and I have yet to figure out

if you're the good guy

or the bad guy.

Perhaps both –

for sure.

If Chuck Palahniuk would ever

write a fairy tale

you'd be the hero,

the antagonist

and the dragon
and
I'd be the reader that falls
for all of your characters.

If there is one thing 

that I'd want you to know

is that

you got me (inspired)

and that's a hell of a lot

to have.

Ain't this just like the present?

To be showing up like this.

War song

Photo by Jannik Kiel on Unsplash

Distance has always been 

my shield, 

but lately it feels 

like I've been heading 

towards this war 

between ourselves 

completely naked. 

There will be no survivors. 

There will be no victims. 

Everything will simply be.

Haiku #6

Photo by Shubham Chaudhary on Unsplash

Last Summer I used

to cover my sadness in
glitter – nevermore.

I've found my way back to myself.

(Self) Discoveries

Photo by Tim Marshall on Unsplash

I no longer live

at the surface of myself.

I've reached the bottom

of the Mariana Trench –

nothing more terrifying

or beautiful

will ever happen to me

again.

A rainy day in a song.

And I am finding out, there's just no other way, that I'm still dancing at the end of the day

Photo by Omkar Pharande on Unsplash

Anul ăsta a fost anul meu. 

Am atins lumina de la capătul tunelului și mi-am mânjit mâinile de soare. Nu mai am cum să rătăcesc orbecăind. Nu mai am cum să mă abandonez vreodată. Mă pot baza pe mine. O să ies afară din orice prăpastie, din orice labirint sau hău în care se va întâmpla să mă mai pierd. De fiecare dată. Sunt și voi fi mereu aici pentru mine.

There’s no such thing as ruining your life. Life’s a pretty resilient thing, it turns out.

Oh, if you keep reaching out

Then I'll keep coming back

And if you're gone for good

Then I'm okay with that.

Catharsis

Photo by Iler Stoe on Unsplash

I frown every time 

something beautiful happens

and I can't bring myself to call

and tell you all about it.

I long to hear your laughter

tangled into mine.

You once said that there were

seven women inside of me –

just know

there isn't a single one

that doesn't terribly miss you.

Today was the day I missed you the most. /