tag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post4756627324770608170..comments2023-11-26T00:26:49.733+02:00Comments on You had me at hello: Cel mai bun prieten din copilărieAnca-Ioana Sanduhttp://www.blogger.com/profile/01747865837203734726noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-23752439574080630112011-03-28T21:19:29.392+03:002011-03-28T21:19:29.392+03:00@ Nadia: Sper să îl revezi. :]
Cât despre carte, m...@ Nadia: Sper să îl revezi. :]<br />Cât despre carte, merci de recomandare, dar am citit-o. Am citit toate cărţile Ceceliei. :DAnca-Ioana Sanduhttps://www.blogger.com/profile/01747865837203734726noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-61294202372913762522011-03-28T20:59:32.377+03:002011-03-28T20:59:32.377+03:00Ca veni vorba despre puterea prieteniei, ti-as rec...Ca veni vorba despre puterea prieteniei, ti-as recomanda o carte superba : Suflete pereche de Cecelia Ahern. Merita citita din fila-n fila.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-7195236097744235732011-03-28T20:57:23.916+03:002011-03-28T20:57:23.916+03:00mi-a placut povestea ta, avand in vedere ca si eu ...mi-a placut povestea ta, avand in vedere ca si eu am un astfel de prieten. Il cheama Lucian si ne cunoastem de cand aveam 3 ani si el 6. A fost cel mai bun prieten al meu, mai ales ca eu eram baietoasa si jucam fotbal, fugeam, ma juleam. Intr-o zi s-a mutat...in Milano. Eeee...cale lunga pana acolo. Au trecut ani buni de atunci..5 mai exact si eu nu l-am mai vazut. Dar m-am gandit mereu la el si daca el se gandea oare la mine - nu stiu. Stiu un singur lucru: voiam sa-mi petrec toata viata alaturi de el, iar acum nici nu mai stiu cum arata sau daca l-as mai recunoaste daca l-as vedea pe strada.<br />Asa ca stiu exact ce simti. Trista poveste.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-19849441948717682082011-03-28T16:28:38.201+03:002011-03-28T16:28:38.201+03:00@ Lola: Nu ştiu ce să îţi zic... de obicei când ne...@ Lola: Nu ştiu ce să îţi zic... de obicei când ne dorim prea mult sau încercăm prea tare, obţinem exact efectul invers. Prietenia aia adevărată şi necondiţionată există, doar că nu ştim noi s-o ţinem în viaţă. Prea mult orgoliu, prea mult egoism, prea repede renunţăm. Uităm. Dar hey, L. o să fie bine, n-are cum altcumva să fie. :]<br /><br />@ Ada: E frumos că ai rămas cu o amintire plăcută. Asta am păţit şi eu. Şi la urma urmei, asta contează. Dacă nu durează pentru totdeauna, măcar să se termine frumos. Aparent măcar, pentru că nu cred că există un sfârşit frumos a ceva ce a contat şi poate încă contează pentru tine. Cât despre "a învăţa prostii", ştiu cum e :)). Prietena mea cea mai bună din copilărie era verişoara mea mai mică cu un an jumate decât mine. O ştiu de când s-a născut şi ne petreceam mereu verile împreună. Oricum, ideea e că de fiecare dată când făceam o prostie, mama ei dădea vina pe mine, pentru că de! eu eram aia mai mare. <br />:]Anca-Ioana Sanduhttps://www.blogger.com/profile/01747865837203734726noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-64722952277969815882011-03-28T15:08:53.516+03:002011-03-28T15:08:53.516+03:00și eu tot de pe la 3 anișori am făcut cunoștință c...și eu tot de pe la 3 anișori am făcut cunoștință cu cel mai bun prieten de atunci *în cazul meu e o 'ea'*. era mai mare ca mine și nu ieșea cu alții. mă învăța lucruri bune, dar și prostii. și când spun prostii, păi erau prostii. tot așa, mama mea era bună prietenă cu a ei, stăteau de vorbă aproape zilnic, noi ne vedeam zilnic. cam de când a plecat mama, n-am mai vorbit atât de des. era și ea mai mare, eu abia intram în clasa I. a plecat în bucurești; un an, doi, n-am mai văzut-o deloc. m-am întâlnit într-o zi cu ea pe scări, nu știam că a venit. avea ochiul vânăt. ne-am salutat și toate cele, am întrebat-o ce mai face, cum mai e, am remarcat că nu i se schimbase nimic din modul de-mi vorbi. apoi a plecat iar. când a venit, era însărcinată și avea 20/ 20 și de ani.*am menționat că era mai mare* evident, nu mai vorbim, dar dacă mă vede, mă salută și-mi oferă cel mai blând zâmbet cu putință. acum, după cum știi, o am pe Luciana. e fată bună. mă țin tare de ea, și sper că și ea face la fel. <br /><br />dacă tot depănăm amintiri. :) :*Kiraa.https://www.blogger.com/profile/05546330178458890799noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2728377549537206845.post-79152918332654192732011-03-28T14:44:04.070+03:002011-03-28T14:44:04.070+03:00:( ce povestioara dragutza.dar trista...
eu nu am ...:( ce povestioara dragutza.dar trista...<br />eu nu am avut niciodata un cel mai bun prieten.toata copilaria am alergat in cautarea unei asemenea persoane.mereu si mereu.si orice persoana noua intalneam,in mintea mea deja mi-o imaginam cum ar fi sa ajungem cei mai buni prieteni.era un fel de obsesie care nu-mi dadea pace.pentru ca eu nu am avut niciun vecin,niciun coleg la gradinitza sau la scoala,in generala sau in liceu,cu a carui parinti sa fie prieteni cu ai mei,cu care sa nu ma fii certat niciodata,cu care sa fii petrecut ani si ani impreuna,fara ca nimic sa nu se schimbe.si eram intr-o continua cautare de "best friend".pentru ca majoritatea din jurul meu aveau...si nu intelegeam de ce eu nu pot sa am.am inceput sa cred ca am eu vreo problema.devenisem prea disperata.pana intr-o zi cand mi-am dat seama ca prietenia nu exista.au avut grija sa-mi demonstreze clar si chiar dureros cele 2 tipe pe care eu le consideram cele mai bune prietene,care imi erau ca niste surori,pentru care as fi facut orice...si din acea clipa am incetat sa mai caut.mi-am dat seama ca nu e vina mea,ci pur si simplu asa este viata...iar acum nu mai am nevoie de asa ceva.<br />pur si simplu...Lola.https://www.blogger.com/profile/11004331787832149154noreply@blogger.com